Month: September 2013

De vorbă cu Andrei Ioan Stan (Prim Consilier LSRS Anglia) despre cum studiile în străinătate îți oferă o trăire continuă de noi experiențe

Posted on Updated on

Smartdreamers.com (septembrie, 2013):

Andrei Stan LSRS

”Experiența proprie mi-a demonstrat că poate fi chiar un mod de viață care îți asigură o trăire continuă de experiențe noi. Cu fiecare schimbare de decor, experimentezi un fel de tabula rasa, practic pornești de la zero într-o nouă etapă de acumulare a cunoașterii.”

Ca o completare ”mai filozofică” la postarea precedentă, astăzi îți expunem opinia lui Andrei (student în anul 3 – Relații Internaționale și Studii de Securitate – University of Sheffield), despre importanța unei experiențe de învățare peste hotare. Iar în a 2-a parte îți prezentăm cele mai active și dezvoltate rețele de studenți prin care poți accesa un stagiu de studii extern: LSRS, GRASP și CAESAR.

Textul pe care îl redăm mai jos este punctul lui de vedere, un mix între experiența personală a lui Andrei și interacțiunile cu tinerii plecați la studii în Anglia, pe care i-a întâlnit prin Liga Studenților Români din Străinătate.

Despre tineri, mobilitate internațională… și multe altele cu Andrei Ioan Stan:

”Introducere în conceptul internaționalizării
Pentru că ați vrut să vă vorbesc din experiența (internațională) personală, nu văd cum aș putea spune altceva decât că, dacă vrem să vorbim despre un zeitgeist sau saeculum (i.e. spiritul veacului contemporan epocii noastre), acela este cel al internaționalizării. Mai mult, cred că, în mod ideal, mobilitatea și internaționalizarea sunt două cuvinte ce ar trebui să caracterizeze evoluția cât mai multor tineri din ziua de astăzi. Altfel, acest spirit, precum o „mână invizibilă” îi va „pedepsi” pe cei care se secluzionează în spatele granițelor naționale.

De ce am simțit nevoia anticipării unor reacții critice? Fiindcă într-o societate post-comunistă precum cea românească – cu toate derivatele ei, mai multe rele decât bune, după aprecierea mea – de ale cărei reminiscențe, din păcate, încă ne mai zbatem să ne descătușăm, paradigma internaționalizării este mai degrabă percepută negativ la nivelul românului de rând. Motivația ar fi aceea că ea s-a manifestat predominant sub forma (e)migrației masive peste hotare în trei valuri succesive din ’90 până în prezent.

Ați vrut să vorbim despre internaționalizare. Prin urmare, să facem un joc de concepte: să renunțăm la maniera oarecum auto-compătimitoare de a discuta în termeni negativi despre (e)migrație ca fenomen sistemic în care indivizi constranși de factori socio-economici sau socio-politici pleacă spre a-și căuta respectiva dezvoltare personală sau profesională prin cine mai știe ce colțuri ale planetei, pentru că „acasă” nu o găsesc.

Alternativ, să ducem discuția despre internaționalizare în termeni pozitivi. Dar, pentru asta e nevoie să pornim de la premisele că intrinsec condiției umane există predilecția cunoașterii și interacțiunii cu societăți, culturi sau civilizații diferite; că provocările însoțite de oportunitățile aferente expunerii unor medii străine, sunt corelate cu dezvoltarea noastră personală sau profesională; și că o parte dintre noi alegem în mod voluntar să punem acel pas peste hotare.

Chiar și conștient de privilegiile de care, nominal, am beneficiat, refuz să abordez acest subiect în nota constrângerilor de ordin material, social sau politic. Acestea își au rolul lor, dar nu trebuie să perpetuăm mentalitatea românească dominantă, că acestea sunt exclusiv cele ce ne mână în lumea largă. Ar fi interesantă extrapolarea prin care încerc să inoculez lucrul acesta unor cunoscuți precum, să zicem, unei germance care a făcut voluntariat 6 luni în Nepal, unui britanic tocmai revenit după un an de Erasmus în Spania sau altuia revenit dintr-un internship de doua luni în China. Toți trei beneficiau la ei acasă de condiții economice, sociale și politice la care mulți români aspiră, dar contraintuitiv, au optat pentru experiențe internaționale. De ce?

Impactul personal
Experiența proprie mi-a demonstrat că poate fi chiar un mod de viață care îți asigură o trăire continuă de experiențe noi. Cu fiecare schimbare de decor, experimentezi un fel de tabula rasa, practic pornești de la zero într-o nouă etapă de acumulare a cunoașterii.

Mai mult, în surclasarea impedimentelor fiecărei resetări la zero a micro-universului tău, parcurgi și un drum al cunoașterii proprii. Suntem ființe sociale și, fie că o recunoaștem sau nu, ajungem să ne definim ca persoane nu doar după modul în care ne închipuim noi în propria minte, ci mai ales în relație cu mediul extern. Teoretic, cu cât realizăm mai multe permutări în medii care mai de care mai străine, cu atât ajungem să ne definim propria identitate mai precis.

Sunt convins că toți cei care au locuit cel puțin câteva luni într-o altă țară, vor întelege perfect la ce mă refer. Dar de ce am ținut să fac toată poliloghia aceasta soră cu metafizica? Pentru că am întâlnit în cercurile mele și persoane sceptice privind beneficiile unei experiențe internaționale, și asta nu dintr-un patriotism pronunțat, ci mai degrabă din cauza unui scepticism rațional bazat pe analize cost-beneficiu, mai ales în termeni de comfort.

Ca să termin ideea, dacă în urma unei analize raționale, o persoană anume consideră că, ținând cont de toate implicațiile, are un castig profesional relativ mai mare „internaționalizându-se”, ar trebui să aibă toată încrederea în propria-i judecată si să facă acest pas, fiindcă pe lângă aceasta, se adaugă și câștigul din planul dezvoltării personale. Nu neg faptul că a învăța la o universitate care, în aria mea de studiu, este numărul 4 per total, respectiv numărul 1 pe cercetare în Marea Britanie, nu contează deloc pentru mine. Dar, privind retrospectiv, dezvoltarea personală extra-curriculară a cântărit mai mult pentru mine.

Este nevoie doar de o deschidere către înțelegerea altor perspective, de altfel principiul esențial al altui concept (i.e. multiculturalismul) despre care mulți tot auzim în ultima perioadă. Poți la fel de usor să participi la webinare cu oameni de pe tot mapamondul sau să urmezi cursuri oferite de universități de oriunde în lume, tu stând bine-mersi la tine acasă.

Impactul asupra societații
Până acum, m-am referit mai mult sau mai puțin la impactul personal. Haideți să le subliniem acum si pe cele ale societății. Evident, la prima analiză, dacă persoanele respective nu se mai întorc, niciunei nații nu îi este pe plac faptul că îi pleacă creierele sau generațiile mai tinere. Este o pierdere pentru stat (al nostru), pentru societate (a noastră), pentru noi toți. Însă, iarăși, tind să nu fiu întru totul de acord cu abordările alarmiste.

Desigur că as vrea să vad un stat român care poate ar oferi niște facilități fiscale igenioase, sau o serie de burse de studiu în străinatate condiționate tinerilor s.a.m.d., astfel încât să mai recupereze din capitalul uman plecat din țară. Dar și în contextul actual, nu trebuie să ne fie teamă de internaționalizarea societății noastre.

Mobilitatea internațională a tinerilor este ceva normal, conditiile vitrege socio-economice sunt comparabile cu cele ale străbunicilor nostri. Ce să vezi, la nivel global, perioada respectivă coincide cu epoca unei masive migrații internaționale. Da, vorbim de „brain drain”, dar chiar în absența unui implicări considerabile a statului, la fel de bine putem avea și „brain regain”. În parte, cu asta se ocupă ONG-uri precum LSRS și CAESAR. De asemenea, mai toate națiunile moderne au o diaspora consolidată. Deseori, auzim vorbindu-se de lobby-ul israelian sau polonez și impactul favorabil pentru țara de origine pe care îl joacă componenta din diaspora. De ce nu am putea vorbi și noi despre lobby-ul românesc care să complementeze acțiunile externe ale statului?

Sper să nu fiu înțeles greșit, nu susțin exodul tinerilor din țară, ci o discuție pluralistă și o înțelegere mai nuanțată a „internaționalizării” generației tinere.”