Ambasadorul Ion Jinga: ROMÂNII DIN MAREA BRITANIE, ÎNTRE PREJUDECĂŢI POST-CRIZĂ ECONOMICĂ ŞI AFIRMAREA PROPRIEI VALORI

Posted on Updated on

E.S. Dr. Ion Jinga, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, in Economistul (NR. 1 (151), 20 – 26 IANUARIE 2014)

Începutul unui Nou An oferă întotdeauna un bun prilej pen­tru o retrospectivă asupra celui precedent. Pentru românii din Marea Britanie, anul 2013 a fost unul complex – cu provocări și împliniri, cu bucurii și frustrări, dar şi cu speranţe de mai bine în 2014.

În cei aproape șase ani de când am privilegiul de a reprezenta Româ­nia ca ambasador în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, am fost martorul multor poveşti de suc­ces, atât în relaţiile bilaterale româ­no-britanice, dar și în cadrul comu­nităţii româneşti din această țară, pe care am văzut-o dezvoltându-se într-o comunitate educată, inteligentă, capabilă să depăşească obstacolele şi să performeze excepțional într-un mediu atât de competitiv cum este cel britanic.

Cooperarea dintre România şi Marea Britanie a primit, la 10 oc­tombrie 2013, prin vocea miniştrilor de Externe român şi britanic, o re­confirmare a nivelului de excelență al Parteneriatului Strategic bilateral, recunoscându-se aportul pozitiv pe care cetăţenii români îl aduc eco­nomiei britanice. Regatul Unit este astăzi unul dintre cei mai importanţi aliaţi, parteneri şi prieteni ai Româ­niei în Europa.

Singurul element ce a umbrit anul trecut această imagine îl consti­tuie campania negativă promovată de o parte a mass-mediei britanice, dar şi de unii politicieni populiști, la adresa comunităţii româneşti. O astfel de retorică poate aduce voturi într-o perioadă încă marcată de consecințele crizei economice, însă preţul este plătit cu reputaţia a zeci de mii de români care muncesc cin­stit în Marea Britanie.

Ca ambasador, am avut şansa să descopăr adevăratele valori ale aces­tei țări: mândrie naţională, o istorie fascinantă, diversitate culturală, înalte standarde morale. Poate că nu întâmplător cuvinte ca „lord” şi „fair play” au fost inventate în Anglia, iar Magna Charta Libertatum nu a fost scrisă într-un alt colţde lume. De aceea, am fost surprins să constat cum atitudinea faţă de România poate fi atât de uşor influenţată de prejudecăţi şi opinii partizane. Cred că opinia publică britanică merită să înţeleagă România dintr-o perspec­tivă diferită, iar acesta a fost unul din obiectivele pe care le-am urmărit constant, împreună cu echipa Amba­sadei României la Londra.

În ultimul an, am asistat la ata­curi nedrepte și dureroase la adresa românilor, orchestrate de o parte din mass-media insulară și de câțiva po­liticieni xenofobi. Cetăţenii români au devenit, nemeritat și fără voia lor, pioni într-o bătălie politică internă şi victime colaterale ale retoricii an­ti-UE. Cei avizați au înțeles că este vorba despre un context complex, determinat de suprapunerea într-un interval de timp relativ scurt a mai multor tematici de interes major pentru opinia publică britanică: criza economică ce a afectat aproape în­tregul continent, dezbaterea privind relația UK-UE, discursul populist, xenofob și antieuropean al Partidului Independenței Marii Britanii (UKIP), campaniile electorale pentru alege­rile locale din 2013 și cele europarla­mentare din 2014, dar şi estimările eronate din 2004 privind numărul cetățenilor din cele opt noi state UE care au venit să muncească în Rega­tul Unit.

S-a creat, astfel, ceea ce eu am numit „furtuna perfectă” (ne amin­tim filmul cu același nume), când toate condițiile sunt întrunite pen­tru ca cineva să fie victimă. Iar vic­timele au devenit cetățenii români și bulgari, pentru că accentuarea discursului anti-imigrație a coin­cis în timp cu anunțarea ridicării restricțiilor pe piața muncii pentru cetățenii români și bulgari. Și ce subiect mai bun de campanie elec­torală poate exista decât invazia a 29 milioane de români și bulgari, într-o țară unde numărul străinilor repre­zintă deja 13% din populaţie?

Dar, indiferent de resorturile și argumentele promotorilor săi, o astfel de campanie denigratoare la adresa unei comunități nu poate avea nicio scuză, cu atât mai puțin cu cât vorbim de comunitatea cu cel mai mare procent de persoane cu studii superioare din toată Marea Britanie, conform unui studiu dat publicității în anul 2011 de către gu­vernul britanic. Preocupări absolut legitime ale populației, cum sunt imigrația, locurile de muncă sau rata criminalității, nu pot fi folosite drept paravan pentru proferarea de insulte, jigniri și acuze colective lansate fără discernământ. Într-o țară cu peste 60 milioane de locuitori, astfel de pro­bleme nu au fost create de procentul de 0,2% români care, în imensa lor majoritate, sunt bine integrați, mun­cesc și plătesc taxe, respectă legile și valorile britanice – care sunt deopo­trivă valori europene și ale poporului român.

Mult aşteptata invazie a româ­nilor nu s-a produs. În primul avion care a aterizat pe aeroportul Luton, la 1 ianuarie 2014, au fost doar doi români în căutare de locuri de mun­că. Cu un umor tipic britanic, au apărut imediat și articole satirice la adresa celor care anunțau valul imi­nent de imigranți. S-a scris că poliția caută prin localitățile din jurul aeroporturilor londoneze 400.000 români și bulgari, despre care presa tabloidă a anunțat că ar fi plecat spre Marea Britanie, dar nu sunt de găsit, iar autoritățile sunt îngrijorate pen­tru soarta lor, existând indicii că cei 400.000 s-ar îndrepta spre locuința liderului UKIP, Nigel Farage; sau că ambasadorii celor două țări au fost convocați în Downing Street pentru a da explicații pentru întârzierea so­sirii românilor și bulgarilor…

Această campanie agresivă nu este reprezentativă pentru poporul britanic – unul dintre cele mai ge­neroase și civilizate popoare pe care istoria le-a cunoscut –, iar conjunc­tura care a permis să ia amploare se va încheia, sper, nu peste mult timp. O parte din consecințele sale vor persista, poate, o vreme, dar cred că depinde de românii din Marea Britanie să le facă să dispară cât mai curând, pentru că respectul celorlalți se câștigă prin demnitate, muncă, inteligență, iar acestea au fost întot­deauna caracteristici definitorii ale românilor.

Companiile britanice au anunțat deja că vor să angajeze aproape 5.000 români și bulgari, iar de la începutul anului Ambasada României a primit solicitări în acest sens de la firme bri­tanice, care au fost îndrumate să-și facă publice ofertele pe site-urile de specialitate și la Job Centre Plus.

Acea parte a presei insulare dez­amagită că predicțiile alarmiste nu s-au confirmat încearcă acum trans­latarea subiectului de dezbatere de la „valul de imigranți”, spre abuzurile comise asupra sistemului de bene­ficii sociale de către cetățenii est-europeni, cu trimitere și la românii care ar urma să vină, atrași de mira­jul acestor beneficii. Este fals. În anul 2013, din cele 5,7 milioane persoane apte de muncă și care au primit aju­toare sociale în Marea Britanie, doar 7% au fost cetățeni străini. Dintre aceștia, 32% provin din Asia și Ori­entul Mijlociu, 31% din Europa, 24% din Africa. Doar 1.740 români se află pe această listă, adică un procent de 0,03%. Este neglijabil. După cum tot neglijabil este și procentul alocațiilor plătite anul trecut de la bugetul bri­tanic pentru copiii aflați în România, ai căror părinți muncesc în Regatul Unit: 324 dintr-un total de 40.171, adică 0,8%.

Observăm că, dacă la nivelul în­tregii populații din Marea Britanie 9,5% au primit ajutoare sociale, în cazul celor circa 120.000 români procentul este de doar 1,45%, adică de șase ori mai mic. Concluzia se impune de la sine: românii sunt con­tributori neți la bugetul Marii Bri­tanii, iar nu persoane care drenează sistemul.

În fine, o privire asupra numere­lor de asigurare socială eliberate anul trecut în Regatul Unit, comparativ cu 2012, arată creșteri de 50% la spa­nioli, 44% la greci, 43% la portughezi, 36% la unguri, 35% la italieni. În cazul românilor, se constată o reducere a numărului de solicitanți cu 22%.

Un sondaj de opinie realizat re­cent de King’s College London arată că informații distorsionate sau false, vehiculate repetitiv în mass-media, pot schimba percepția publică asu­pra realității. Astfel, o treime dintre britanici cred că guvernul lor cheltu­ie mai mult pentru plata ajutoarelor de șomaj decât pentru pensii, dar în realitate bugetul pensiilor este de 15 ori mai mare decât cel pentru șomaj. Frauda la beneficiile sociale este un alt mit: opinia publică crede că la fiecare 100 lire sterline alocate asistenței sociale 24 sunt fraudate, dar cifrele oficiale arată că este vorba doar de 0,7 lire. De asemenea, ju­mătate dintre britanici cred că rata criminalității a crescut în ultimii ani, când, în fapt, aceasta s-a redus.

Românii nu sunt imigranți în Marea Britanie, ci cetățeni ai Uniunii Europene care își exercită dreptul la libera circulație. Nu doar că nu reprezintă un pericol pentru Regatul Unit, dar, conform statisticilor bri­tanice, prezența lor aduce beneficii economiei locale, ei contribuind la Trezorerie cu cca 34% mai mult decât scot în afară. Cred că statutul diasporei românești aici poate fi definit nu prin cuvântul „integrare”, ci prin „participare”, pentru că ro­mânii contribuie economic, social și cultural la viața societății britanice, în comunitățile locale în care tră­iesc. Comunitatea românească este, poate, fragilă, din cauza depărtării de casă, dar și puternică, pentru că a avut curajul de a-și asuma riscul să trăiască într-o țară străină.

În perioada interbelică, România a fost o putere regională ale cărei elite erau educate la Londra, Paris şi Berlin. Fără cei 42 de ani de comu­nism, probabil că România ar fi avut astăzi acelaşi nivel de prosperitate ca Marea Britanie, Franţa sau Ger­mania. Referindu-se la frumusețea și resursele naturale ale României, ASR Prinţul de Wales ne-a descris ţara, în filmul documentar „Wild Carpathia”, în cuvinte de un adevăr frapant: „Aceasta este România. Nu am mai văzut niciodată aşa ceva.”

Dar ceea ce România are mai bun, pe lângă frumuseţile sale na­turale, sunt oamenii ei. Emigrarea a fost, poate, o soluţie în perioada cri­zei economice, însă produsul intern brut al României a avut în trimes­trul al treilea al anului 2013 cea mai mare rată de creştere din Europa. Conform ultimului studiu privind încrederea în economie, publicat de Ernst&Young, România redevine una din destinaţiile principale pentru investiţii regionale. La finele anului trecut, în România erau înregistrate 4.818 societăți comerciale britani­ce, cu un capital social subscris în valoare de 762 milioane euro, iar in­vestiţiile totale britanice în România depășesc 4,6 miliarde euro. Regatul Unit ocupă locul cinci în topul des­tinaţiilor exporturilor româneşti din cadrul UE și primul loc între toți partenerii externi ai României ca volum al balanței pozitive a exportu­rilor noastre.

Date fiind aceste perspective de dezvoltare, nu ne mai permitem să renunţăm la cele mai bune creiere şi la cei mai pricepuţi muncitori ro­mâni.

Un articol publicat în revista The Economist, la 7 august 2012, arată că: „România este țara unde se nasc unele dintre cele mai stră­lucite creiere din lume. Aici rata copiilor supradotați este de două ori mai mare decât media mondia­lă. În luna iulie (2012, n.n.) țara s-a clasat prima în Europa la Olimpiada Internațională de Matematică și pe locul zece la nivel mondial”. Dacă acesta nu este un motiv de optimism, atunci nu știu ce ar putea fi…

Advertisements