Image of Romania in the United Kingdom

Interviu cu E.S. Dr. Ion I. Jinga în emisiunea Oameni care Mișcă România cu Ruxandra Săraru

Posted on

Înregistrare a emisiunii RRA Oameni care Mișcă România cu Ruxandra Săraru, cu participarea E.S. Dr. Ion I. Jinga, Ambasador, Reprezentant Permanent al României la ONU – New York (7 mai 2019).

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (7 mai, ora 21:05) – Realizator: Ruxandra Săraru – Bună seara, doamnelor şi domnilor – vă spune Ruxandra Săraru, care vă invită la o ediţie specială a emisiunii “Oameni care mişcă România”. Spun specială pentru că în studioul Radio România Actualități se află un om special, un diplomat special, un diplomat de carieră, un diplomat care a dus meseria de diplomat la gradul excelenţei. Este vorba despre domnul Ion Jinga, reprezentantul României la Națiunile Unite, ambasador extraordinar și plenipotențiar, un om care a făcut să răsune cu mândrie numele românesc atât la Bruxelles, cât şi la Londra, acolo unde eu am fost și am fost impresionată până la lacrimi să aud că românul Ion Jinga, diplomatul Ion Jinga a fost ales diplomatul anului. Bună seara, domnule Jinga, şi bine ați revenit la Radio România Actualități, într-un an în care diplomația românească, diplomația românească la ONU are un challenge important.

Ion Jinga: Sărut mâna, bună seara! În primul rând cred că sunteți prea amabilă cu mine.

Realizator: Nu, sunt olteancă.

Ion Jinga: Eu sunt de la Muscel, de la Câmpulung. Eu cred doar că fac parte dintr-o generație, o generație care și-a adus contribuția ei la plasarea României pe orbita integrării europene și euroatlantice. Repet, este vorba de o generație și nu este singura care a contribuit la aceste procese.

Realizator: Faceți parte dintr-o generație care a strălucit pe meridianele diplomației. V-aţi făcut datoria de român, de patriot, de diplomat și v-aş întreba care au fost provocările pe care vi le-a adus Bruxelles-ul.
Ion Jinga: Bruxelles-ul era un loc pe care îl cunoșteam foarte bine atunci când am fost numit ambasador, deoarece făcusem studii de masterat în integrare europeană în Belgia, fusesem timp de șase ani diplomat la misiunea României pe lângă Uniunea Europeană, o perioadă de aproape trei ani am fost adjunct al șefului de misiune, deci prim colaborator sau adjunct al ambasadorului, spuneți-i cum doriți. Când am plecat acolo ca ambasador, deci știam orașul, știam lumea, știam mentalitatea, știam îndrăznesc eu să spun foarte bine problematica integrării europene, dar era și o perspectivă complet nouă, pentru că o vedeam acum cu ochii ambasadorului din poziția omului care are o altă responsabilitate și care prin ceea ce face angajează România și își angajează echipa pe care o conduce. Provocarea Bruxelles-ului a fost deci nu legată de noutatea domeniului, cât de responsabilitatea momentului. Am ajuns ambasador la Bruxelles în primăvara anului 2003, într-o perioadă în care se apropiau negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Fusesem parte a echipei de negociere, iar Belgia, prin localizarea ei geografică, are o strategie sau o poziție strategică aparte. Sediul Uniunii Europene, sediul NATO se află la Bruxelles, astfel încât belgienii sunt cam peste tot și știu cam tot ce se întâmplă acolo. Drept care, din postura mea de ambasador în Belgia, încercam să valorific sistemul relațional și cunoștințele pe care le aveam acolo pentru a obține o cât mai bună plasare a României în procesul de negociere și, atunci când era posibil, să anticipăm un pic pozițiile Uniunii Europene folosind expertiza unor prieteni belgieni care ne mai semnalau când și când: atenție, este un punct sensibil aici, s-ar putea să se întâmple așa, închideți breşa dincoace! Miza mare a fost procesul de aderare. După finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în decembrie 2004 a urmat o perioadă și după ce s-a semnat tratatul de aderare ştiţi că noi am fost admiși în UE la 1 ianuarie 2007. Toată această perioadă din 2004 până în 2007 a fost o etapă în care s-a făcut reglajul fin la o serie de procese, aspecte postnegociere, abordarea legislativă, care necesita iarăşi acces la o informație corectă, necesita expertiză și necesita prieteni care să îți dea o mână de ajutor atunci când aveai nevoie. Deci pentru mine aceasta a fost provocarea și mi-a făcut plăcere să mi-o asum, am făcut-o poate și cu profesionalism…

Realizator: Nu vă alegeau ambasadorul anului dacă nu erați cu profesionalism, nu urma un post la fel de important, dacă nu și mai important, la Londra, dacă nu era cu profesionalism.

Ion Jinga: Cu certitudine, din punctul meu de vedere, a fost o perioadă de dăruire totală, ca și perioadele care au fost înainte și care au urmat în serviciul României și întotdeauna cu credința că ceea ce fac trebuie dus dincolo de limitele efortului obișnuit, pentru că o faci pentru țara ta și pentru că diplomații sunt oameni într-un avanpost pe un front nevăzut, un front al păcii, un front al negocierilor, un front unde se apără şi se promovează interesele țării tale fără să folosești arme și fără să curgă sânge./schelaru/
Realizator: Aţi ajuns pe frontul Londrei, acest front al păcii, al negocierilor, al eleganței, dar al punerii lucrurilor la punct. La Londra, la Londra unde eu vă spun am fost alături de dumneavoastră într-un moment foarte important când a fost ales ambasadorul anului. Iată un lucru extraordinar pentru România, un lucru greu, pentru că în perioada aceea erau foarte multe probleme cu români aflați la Londra și țin minte câte bătăi de cap ați avut, cu multe situații ale conaționalilor noștri. Și, totuși, eforturile dumneavoastră au fost privite de către autoritățile şi de către colegii dumneavoastră din diplomația londoneză extraordinar de bine. Care au fost provocările de la Londra?

Ion Jinga: La Londra, apropo de diplomatul anului, am fost ales de două ori ambasadorul anului, cred că în 2012 și în 2015, asta probabil pentru că au uitat că mă mai aleseseră o dată şi au greşit.

Realizator: Aveţi umor.

Ion Jinga: Provocarea la Londra iarăși venea dintr-o perspectivă diferită de Bruxelles, pentru că, atunci când eram la Bruxelles, formația mea în Ministerul de Externe fiind de la început zona de integrare europeană, am petrecut în total cred că aproape 12 ani în Belgia, aveam impresia că lumea se învârte în jurul Bruxelles-ului. În momentul în care am trecut Canalul Mânecii la Londra, încet-încet am descoperit că lumea este puțin mai mare decât ceea ce vedeam eu de la Bruxelles. Marea Britanie este țara care a avut cel mai mare imperiu din lume. Se spunea că pe teritoriul imperiului britanic soarele nu apune niciodată. Bine, imperiul poate nu mai este de actualitate, tot suntem la Radio România Actualități, dar mentalitatea este încă acolo și face parte din ADN-ul britanic. Când eram încă la Bruxelles, dar știam că o să plec la Londra, începusem să fac o autopregătire dincolo de citit hârtiile oficiale și fișele redactate la nivelul ministerului și aveam prieteni britanici care stăteau în Londra și care încercau să îmi dea o mână de ajutor. Mi-aduc aminte că cineva mi-a dat o carte care să numească Snobs. Şi după ce am citit cartea respectivă am fost un pic speriat, după care prietenul meu m-a liniștit și a spus: nu suntem chiar așa, dar am vrut să înțelegi că există o parte din tradiția noastră… Sigur, acţiunea cărții se petrece în secolul XIX. Un alt prieten mi-a dat un film care se numește “Bătălia Angliei”. Este vorba de rezistența britanică, engleză în fața asaltului aviației germane în cel de al Doilea Război Mondial, o perioadă de câteva luni în care au fost singuri britanicii, s-au apărat singuri, a existat și un pic de sprijin din afară, voluntari, piloţi francezi, piloții polonezi și filmul respectiv este o naraţiune de război. Însă prietenul meu mi-a spus următorul lucru: uită-te la acest film /schelaru/ şi ai să înţelegi de ce noi, britanicii, suntem aşa cum suntem. Am văzut filmul acela de vreo 10 ori. Este adevărat că îmi şi plac filmele legate de istoria celui de al Doilea Război Mondial. Şi am înțeles că o țară care a Magna Charta Libertatum, o ţară care are 800 de ani de democrație, nu neapărat democraţie în sens modern, o țară unde libertatea de expresie și de exprimare este fundamentală, o astfel de țară are ceva absolut special. Nu mai vorbim de istoria fabuloasă a Marii Britanii în perioada de confruntări cu marile puteri din Europa, în epoca medievală și mai târziu. Ei bine, treceam la o altă etapă a…, dacă vreți a dezvoltării mele profesionale și o altă etapă de înțelegere a politicii externe, pentru că îmi place să cred că am reușit să înțeleg care sunt mizele Marii Britanii, care este eșafodajul gândirii politice externe britanice. De altfel cred că am putea a sintetiza simplificând foarte mult și cu speranța că nu o să fiu judecat prea aspru, a fost lordul Palmerston undeva pe la 1850, perioada victoriană, care a spus…, el a fost de două ori prim-ministru, a fost însă și ministru de externe. Şi, când a fost ministru de externe, a definit obiectivele politice externe britanice spunând următorul lucru: Noi nu avem prieteni eterni și nici dușmani veșnici. Eterne și veșnice sunt interesele țării noastre, iar datoria noastră este să le promovăm. Greu să mai adaugi ceva, pentru că denotă mult mai mult decât pragmatism, denotă un patriotism până în ultima fibră, interesele țării tale. Marea Britanie a fost o etapă în care poate principala provocare a fost legată, așa cum spuneați foarte bine dumneavoastră, de situația comunității românești sau comunităților românești într-un moment în care urmau să se ridice restricțiile de pe piața muncii pentru cetățenii români și bulgari la momentul respectiv, într-o perioadă în care presa tabloidă britanică era feroce la adresa românilor, se exagera mult, nu întotdeauna limbajul era politicos și în care am simțit că este de datoria mea, dincolo de statutul de ambasador, să îmi apăr conaționalii, să le apăr imaginea și în acest fel să îmi apăr țara. Dar poate mai mult decât atât, entru că atunci când este acreditat într-o țară pe bilateral principalii tăi interlocutorii sunt autoritățile țării gazdă, la nivel central, local. Misiunea ta acolo este să construiești punţi cu țara unde ești acreditat, să faci relații și prieteni care la rândul lor să se constituie în elemente de sprijin pentru interesele țării tale, servind în acest fel interesele țării lor, pentru că într-o astfel de relație câștigul trebuie să fie de ambele părți. Vedeți, în Marea Britanie există și un cod al limbajului. Britanicii foarte rar refuză în mod direct și există acea politețe care uneori poate să înșele. Am avut la un moment dat așa ușor amuzat o situație în care discutam cu cineva care se afla în vizita acolo. I-am spus că e o anumită politică legat de un anumit dosar. Poate m-a crezut, poate nu, dar a vrut să testeze dacă așa stau lucrurile, a primit un anumit răspuns și după discuția la care am fost împreună mi-a spus bucuros: ai văzut că am avut dreptate. Şi am spus: îmi pare rău, de fapt ce ţi-a spus – ţi-a spus că nu se poate.

Realizator: Într-un mod elegant.

Ion Jinga: Cu alte cuvinte decât ceea ce folosim noi în limba română. Recunosc că am fost mai mult decât onorat în momentul în care am primit titlul de “Om liber al Londrei”, “Free man of the city of London”./schelaru/ Este un fel de cetățean de onoare. Este un titlu care datează de pe la 1200 și ceva. Tot ca amuzament, din acea perioadă medievală se păstrează o tradiție până astăzi: dacă ești free man of the city of London ai dreptul o dată pe an acum să treci Podul Londrei cu mărfuri în târg, în Londra, cu oi eseţialmente, e o întreagă ceremonie. Şi o altă parte la fel de simpatică este că poliția britanică nu arestează un freeman dacă e în stare de ebrietate; îl urcă într-un taxi și îl trimite acasă.

Realizator: Nu e cazul, nici una, nici alta.

Ion Jinga: Nu e şi nici nu va fi vreodată. Şi dacă eşti free man of the city of London şi ești condamnat la moarte, ai dreptul la ștreang de mătase, deci noblesse oblige.

Realizator: Să ajungem la New York, să ajungem la cea mai importantă organizație internațională, să ajungem la cel mai important post pe care un diplomat român pe organizații internaționale îl poate visa, reprezentantul permanent al României la Organizația Națiunilor Unite. Iată-l pe diplomatul Ion Jinga ocupând acest post, iată-l după câțiva ani prezidând nu mai puțin de opt formate… Greșesc?

Ion Jinga: Nu greşiţi.

Realizator: Cred că este un record chiar pentru diplomații din toată lumea.

Ion Jinga: Vedeţi, în medie un ambasador activ acolo poate să prezideze într-un mandat de patru ani haideţi să spunem unu-două, maximum trei formate…

Realizator: Darămite opt…

Ion Jinga: Ştiţi ce se întâmplă? Primul meu ambasador când am plecat la post la Bruxelles la Uniunea Europeană, domnul ambasador Constantin Ene, Dumnezeu să-l odihnească, mi-a spus la un moment dat, îmi tot dădea să fac lucruri care nu intrau în fișa postului meu. Şi i-am spus: domnule ambasador, dar iarăși mie am asta, asta. Dânsul mi-a spus: dragă, știi, întotdeauna încarci calul care poate să tragă. Poate nu sună foarte frumos expresia, dar ideea că îți asumi atât cât crezi că poți să duci. Toate aceste poziții sunt poziții care necesită multă muncă, mult efort intelectual și fizic, imaginați-vă că prezidezi sesiuni de negociere de câte trei ore, de la 10 la 1, e o pauză de la 1 la 3, în care faci consultări informale cu cei care nu se înțeleg în formatul oficial, și de la 3 la 6 o iei de la capăt și…

Realizator: Chestiuni foarte importante…

Ion Jinga: Da şi trebuie să stai tot timpul încordat pentru că ceea ce spui tu este văzut de 100 sau 200 de oameni în sală, fiecare cuvânt pe care îl spui poate fi interpretat ca favorizând o parte sau alta. Acestea au fost propuneri, oferte care mi-au fost făcute și la care puteam spune da sau ba. Am ales să spun da gândindu-mă întotdeauna că în acest fel îmi servesc țara. Este o satisfacție unică atunci când ai sentimentul că prin ceea ce faci România este mai vizibilă, mai respectată, mai mult la masa celor care decid. Îmi aduc aminte, când am ajuns la New York în august 2015, moșteneam, pentru că decizia se luase înainte, președinția unei comisii, Comisia pentru dezvoltare socială, despre care știam foarte puțin. Ești în situația de a sta la un prezidiu, cu secretariatul ONU în stânga ta, cu un asistent al secretarului general sau cu un under secretary general în dreapta ta, cu vicepreședinți care reprezintă fiecare câte un grup regional, sunt cinci grupuri regionale la ONU, deci grupuri de state, și tu ești președinte, eu eram președinte din partea grupului est-european, erau la aceeași masă în prezidiu vicepreședinți reprezentând Europa Occidentală, Asia-Pacific, America, Africa și s-a întâmplat atunci să fie și o situație destul de contondentă, erau două grupuri regionale, nu e un secret, au trecut ani de atunci şi oricum nu o să dau nume de țări, ci doar numele grupurilor regionale, erau exponenți din Africa și din America Latină care aveau poziții aproape radical diferite pe un anumit dosar. Nu înțelegeam atunci de ce se întâmplă acest lucru, pentru că mi se părea că importanța nu e atât de mare încât să genereze o stare de blocaj în activitatea comisiei. Am avut noroc să găsesc un ambasador mai vechi și care a vrut să îmi spună despre ce e vorba și mi-a zis: sunt lucruri care nu au legătură cu comisia actuală, pur și simplu își plătesc niște cărți mai vechi. Şi m-a ajutat foarte mult această informație, pentru că am conceput o soluție de compromis. Regulamentul îți permite ca președinte dacă vezi că nu obții consens să vii tu cu o soluție de compromis și o supui aprobării plenului. Sigur că plenul poate să o respingă sau să o accepte. Dacă o respinge, imaginea ta ca președinte iese ușor șifonată. Deci era un risc pe care mi-l asumam, dar înainte de a o prezenta în plen separat am făcut o pauză de 15 minute, i-am chemat de o parte pe reprezentanții țărilor care erau vocale în dosarul respectiv și le-am spus: asta e soluția de compromis – și tu ai dreptate, și tu ai dreptate, dar cred că e important să închidem dosarul. Eu o să o prezint ca soluție de compromis. În cazul în care unul dintre dumneavoastră nu o acceptă, o să anunţ public care este ţara care s-a opus. Şi vă asumaţi în faţa plenului Naţiunilor Unite că această rezoluţie nu s-a adoptat pentru că dvs v-aţi opus. A fost o perioadă de tăcere, s-a terminat pauza de consultări, am reînceput ședința, am anunțat soluția de compromis și au luat cuvântul părțile implicate care s-au acuzat vehement că cealaltă parte e cea care blochează, dar în final după această pregătire de artilerie au spus că de dragul compromisului și pentru că apreciază soluția propusă de preşedinte suntem de acord să cedăm noi și acceptăm soluția de compromis.

Realizator: Şi iată acum opt formate în portofoliu, cum se zice.

Ion Jinga: Au fost provocări mult mai mari decât acea comisie de început pe care am prezidat-o un an. Am avut după aceea şansa, că vedeți astfel de poziții nu le poți cere, ți se oferă, unele sunt in personam, deci în nume propriu, nu sunt nici pe grup regional, nici pe țară. De exemplu a fost in personam poziția de președinte al procesului de negociere privind reforma Consiliului de Securitate. Era prima dată când un diplomat est-european primea o astfel de însărcinare. Am descoperit foarte multe lucruri atunci. Iarăși, te ajută să înțelegi pozițiile țărilor, mizele, pentru ce se confruntă, ce interese sunt în spatele cuvintelor frumoase, chestiuni de echilibru regional, de geopolitică, jocul marilor actori, locul și rolul statelor mici și al grupurilor de state în tot acest puzzle. Mi-a prins foarte bine acea perioadă. La sfârșitul acestui proces de negociere, atunci am primit aceea diplomă pentru contribuție remarcabilă la succesul sesiunii și probabil că am și încărunțit puțin mai mult. După care au urmat Comisia pentru consolidarea păcii, ca și reforma Consiliului de Securitate și președinția Comisiei pentru consolidarea păcii. A fost o premieră și pentru Europa de Est și pentru România. Am ezitat atunci, am ezitat destul de mult dacă să accept sau nu, pentru că nu era un dosar unde să fi avut noi un track record, o bază de plecare, și atunci au fost insistențe din trei țări de pe trei continente. Acceptă, îți promitem că o să fim constructivi pentru că e bine să preiei tu chestia asta. Era un joc tot așa de poziționare între diferite grupuri și la momentul respectiv ceilalți ambasadori au considerat că formula optimă, statutul de honest broker contează foarte mult. Ceea ce se câștigă este imagine pentru țara ta, percepția că știi să joci în arena internațională. Anul acesta am trei președinții și o vicepreședinție. Prezidez în continuare Comisia pentru dezarmare și securitate internațională, pentru al doilea an consecutiv grupul ambasadelor francofone, mandatul de obicei este un an, s-a făcut o extensie pentru încă un an. Am postul de vicepreședinte anul acesta la Comisia pentru consolidarea păcii și tot în premieră prezidez comitetul care alege câștigătorii premiului ONU pentru populație./schelaru
Realizator: Domnule ambasador, aş sta cu dumneavoastră enorm de mult, avem atât de multe de învățat de la dumneavoastră şie mai tinerii diplomați și mai tinerii noștri ascultători. Sunteți un model pentru ei de dăruire, de patriotism, de responsabilitate. Aș avea o ultimă întrebare: viața personală mai există?

Ion Jinga: Wow! Mai întâi încep cu modelul. Nu ştiu dacă sunt model şi nici nu mi-am propus să fiu model. Eu cred că mă comport natural și normal așa cum ar trebui sau cum trebuie să se comporte un diplomat român şi cum sunt convins că o fac foarte mulți diplomați români. Viaţa persoană? Am viață personală și este componentă esențială a vieții mele. Faptul că nu îi acord atât de mult timp cât mi-aș dori și cât și-ar dori familia mea nu înseamnă că intensitatea cu care mă raportez la familie nu egalează cel puțin întregul efort energetic personal în serviciului țării mele. Soția mea…

Realizator: … un eminent profesor de istorie.

Ion Jinga: Soția mea este probabil modelul familiei, nu eu, pentru că ea a știut și să țină familia întotdeauna în parametri funcționali la superlativ, a știut întotdeauna să fie alături de mine așa cum și eu sunt întotdeauna alături de ea, dar trebuie să recunosc că ea a făcut mai mult pentru mine decât am putut face eu pentru ea, este omul lângă care trăiesc de 30 și ceva de ani, fiica noastră are 31 de ani, noi suntem împreună de vreo 33 de ani.

Realizator: Daria, mulţi înainte!

Ion Jinga: Sărut mâna și este omul pentru care am cel mai mare respect, o dragoste profundă și speranța că vom fi tot timpul împreună, dar…

Realizator: Este o familie frumoasă pe care mulți şi-ar dori-o și eu vă mulțumesc pentru clipele astea pe care mi le-ați oferit și pentru prietenia pe care mi-o oferiţi și pentru clipele frumoase pe care le-aţi oferit ascultătorilor noștri. Domnule ambasador, tot respectul și toată dragostea mea.

Ion Jinga: Sărut mâna. Vă mulțumesc foarte mult. Bună seara, noapte bună tuturor celor care ne-au ascultat.

Realizator: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea. A fost domnul ambasador Ion Jinga, un om care se încăpățânează să creadă că România trebuie, poate și merită să meargă mai departe

Adunarea Generală a ONU, eveniment de comemorare a victimelor atacurilor teroriste din Sri Lanka. Ambasadorul Ion Jinga, preşedinte al Grupului Est-European: Credincioşii din toate cultele se regăsesc într-un cerc al terorii, negării libertăţilor fundamentale. Această situaţie nu poate să rămână fără răspuns

Posted on

Articol publicat pe site-ul CaleaEuropeană.ro la 4 mai 2019.

Recrudescenţa actelor teroriste motivate religios este mai mult decât îngrijorătoare, a spus reprezentantul permanent al României la ONU, ambasadorul Ion Jinga, preşedinte al Grupului Est-european pentru luna în curs, în cadrul unei intervenții în plenul Adunării Generale a ONU, la evenimentul de comemorare a victimelor atacurilor teroriste din Sri Lanka, care au avut loc în ziua celebrării Paştelui Catolic.

Atacurile recente împotriva unor biserici, moschei şi sinagogi au şocat întreaga umanitate şi se adaugă unei liste deja prea lungi. Credincioşii din toate cultele se regăsesc într-un cerc al terorii, ameninţării, negării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Această situaţie nu poate să rămână fără răspuns!”, a afirmat diplomatul român, potrivit unui comunicat remis CaleaEuropeană.ro.

Ambasadorul român a transmis condoleanţe poporului din Sri Lanka, a condamnat actele atroce desfășurate în cea mai sfântă zi pentru creștinii din această ţară și a făcut apel la realizarea actului de justiție.

Ion I. Jinga a pledat pentru promovarea dialogului interreligios și intercultural, pentru incluziune și toleranță, subliniind rolul educației în respectarea diversităţii și depăşirea diviziunilor create de ignoranță și ură. A apreciat că toate statele membre ONU trebuie să aibă ca prioritate combaterea rasismului, xenofobiei, radicalismului și extremismului violent care alimentează terorismul, precum şi pedepsirea persoanelor responsabile de comiterea de acte teroriste.

Evenimentul de comemorare a victimelor atacurilor din Sri Lanka din ziua Paştelui Catolic a fost convocat de Preşedintele Adunării Generale ONU, Maria Fernanda Espinosa Garces, şi organizat împreună cu Misiunea Permanentă a statului Sri Lanka la ONU. Au susţinut intervenţii de la pupitrul Adunării Generale: preşedintele AGONU, secretarul-general adjunct al ONU, reprezentantul permanent al statului Sri Lanka la ONU şi preşedinţii în exerciţiu ai celor 5 grupuri regionale. De asemenea, reprezentanţii a 25 de state membre au avut scurte intervenţii din sală.

INTERVIU Ion Jinga, ambasadorul României la ONU: Suntem singurul stat care oferă unităţi de 18 oameni pentru paza demnitarilor

Posted on

Interviu acordat de E.S. Dr. Ion Jinga, Ambasador, Reprezentant Permanent al României la ONU – New York  pentru Monitorul Apărării şi Securităţii şi MEDIAFAX, în cadrul emisiunii MAS Talks.

Ambasadorul României la ONU, Ion Jinga, a declarat, într-un interviu la MAS Talks, că România este singurul stat care oferă „close protection units” pentru înalţii demnitari ONU. Ion Jinga a vorbit şi despre experienţele emoţionante din Africa, unde „fiecare persoană luptă pentru o cană cu apă”.

Care sunt misiunile ONU la care România este prezentă, cât de apreciaţi sunt militarii români care partică în misiunile de menţinere a păcii sau care sunt cele mai fierbinţi zone de pe glob în prezent sunt câteva dintre subiectele discutate la MAS Talks cu Ion Jinga, ambasadorul României la ONU, preşedinte al Comisiei ONU pentru Dezarmare şi Securitate Internaţională.

Fost ambasador al României în Regatul Unit, Ion Jinga, a vorbit şi despre situaţia românilor care lucrează în prezent în Marea Britanie, în contextul Brexit, precizând că unul dintre efecte se va putea vedea cel mai probabil atunci când va fi vorba de accesul la beneficii sociale.

“Marea Britanie este parte a Uniunii Europene şi orice cetăţean dintr-o altă ţară europeană se bucură pe teritoriul britanic de tratamentul naţional, mai puţin de dreptul de a vota la alegerile parlamentare. În ceea ce priveşte beneficiile sociale s-ar putea să se schimbe puţin lucrurile, dar nu luaţi altfel decât cu beneficiul de inventar ce vă spun acum, pentru că până la urmă ţine de substanţa negocierilor cu Uniunea Europeană şi de decizia politică a Londrei”, a declarat Ion Jinga.

Redăm înregistrarea emisiunii:

 

Monitorul Apărării şi Securităţii: Care sunt misiunile ONU în care este implicată România?

Ion Jinga: Avem o tradiţie care a început din anul 1991, când pentru prima dată România a participat la o astfel de misiune, era vorba atunci de o misiune la frontiera dintre Kuwait şi Irak. De atunci, am fost prezenţi în 25 de astfel de operaţiuni de menţinere a păcii, cu mai mult de 12.500 de militari, provenind de la Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, şi aici vorbim de Jandarmerie şi Poliţie şi Serviciul de Protecţie şi Pază. În general, suntem îndeosebi în Africa, dar oamenii noştri au fost şi sunt în Afganistan şi prin puncte fierbinţi din zona Caraibelor, dar suntem şi pe spaţii francofone. Avem o prezenţă nu doar numerică, ci şi de foarte bună calitate, oamenii noştri au o reputaţie foarte bună, fie că vin de la Ministerul Apărării, fie de la Interne sau de la SPP. De altfel, suntem singurul stat care oferă „close protection units”, unităţi de protecţie apropiată, şi nu vorbim de bodyguarzi, de agenţi individuali, ci de unităţi de 6, 12 sau chiar 18 oameni care asigură în zone fierbinţi protecţia înalţilor demintari ONU.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Cum poate creşte numărul misiunilor româneşti sub egida ONU, în viitorul apropiat?

Ion Jinga: Nevoie este la ONU. De exemplu, din luna octombrie vom fi prezenţi cu patru elicoptere în Mali şi cu 120 de persoane, militari şi personal de sprijin pentru elicoptere. Misiunea din Mali este una dintre cele mai speciale din Africa, una fierbinte, şi o să-i înlocuim acolo pe prietenii noştri canadieni. Creşeterea prezenţei în astfel de misiuni ţine pe de-o parte de solicitările de la ONU şi de decizia politică de acasă, dar şi de capacitatea României de suplimentare a obiectivelor. Suntem în acelaşi timp şi sub misiuni ale NATO şi sub misiuni UE, deci este vorba, până la urmă, de gestionarea resurselor.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Ce iniţiative a avut România în cadrul ONU, în ultimii trei ani, de exemplu, şi ce iniţiative are în prezent?

Ion Jinga: Aş zice că România a avut în mod constant iniţiative la ONU, au fost câteva premiere de-al lungul celor 64 de ani de apartenenţă la Organizaţie. Dacă ne referim la ultimii trei ani, au fost câteva premiere în ceea ce priveşte prezidarea de către România, prin ambasadorul ONU. Nu mai departe de săptămâna trecută am prezidat o reuniune legată de situaţia din Sri Lanka, cu participarea ministrului Finanţelor din această ţară şi din păcate, întâlnirea a avut loc cu câteva zile înainte de evenimentele tragice din Sri Lanka şi poate ne-am bucurat un pic prea devreme, pentru că vorbeam de rezilienţă în Sri Lanka, de consolidarea unor procese democratice. A fost o situaţie destul de complexă anul trecut (în Sri Lanka – n.r.), în care sistemul judiciar a funcţioant foarte bine şi a făcut faţă presiunilor politice. Se pare că încă mai sunt lucruri de făcut acolo.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Recent, un membru al forţelor de menţinere a păcii a fost ucis în Mali. Cât de expuşi sunt membrii români în aceste misiuni şi cât de periculoase sunt aceste misiuni de menţinere a păcii?

Ion Jinga: Orice misiune de menţinere a păcii presupune un grad de risc şi de periculozitate, pentru că este vorba de zone de conflict, unde forţa de interpunere sunt căştile albastre ale ONU. În astfel de misiuni, riscul este permanent, iar oamenii care participă acolo îşi asumă acest lucru, au şi pregătire profesională şi pregătire psihică şi stiu exact la ce merg. Sigur că fiecare ţară încearcă să-şi protejeze oamenii săi şi sigur că facem şi noi acest lucru. Suntem preocupaţi în permanenţă de securitatea oamenilor noştri. Dacă misiunea oamenilor noştri este să asigure pacea, misiunea noastră a diplomaţilor este să prevenim orice risc suplimentar pentru ei.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Ne puteţi da câteva exemple de zone foarte fierbinţi, dar şi câteva zone unde în trecut a fost război, dar între timp lucrurile s-au mai calmat?

Ion Jinga: Libia este o zonă foarte fierbinte, în zona capitalei Tripoli. Sudanul de Sud sau Mali. Ţări unde în trecut a existat conflict, iar acum sunt în faza de consolidare a păcii, putem vorbi de Ciad. Este o situaţie complicată care are fluctuaţii cu escaladări bruşte în Burkina-Faso. Vă pot da ca exemplu de succes Gambia, ţară unde s-a reuşit un proces de tranziţie politică şi evitarea unui conflict sângeros după ce toate indiciile de acum doi ani arătau că se merge către o confruntare. Sunt şi ţări din zonă care au la rândul lor importanţă în stabilizarea vecinătăţii, cum este Coasta de Fildeş sau Senegalul, dacă vorbim de Africa de Vest.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Mai sunt trupe ONU în Kosovo?

Ion Jinga: Există o misiune acolo. Se discuta la un moment dat de un alt stat din zona balcanică, care ar putea eventual intra pe agenda comisiei pentru consolidarea păcii, dar nu am să-l numesc, pentru că nu este luată încă o decizie.

The Great Union

Posted on

Thoughts by Dr. Ion Jinga, Ambassador, Permanent Representative of Romania to the United Nations –  New York, posted in Nine O’Clock on 29 November 2018.

11 November 1918: after four years, three months and two weeks, the World War One (The Great War) ended. It included Europe, the USA, as well as countries from Asia, Pacific, Middle East and Africa. With 20 million deaths and 21 million wounded, WW1 was one of the deadliest conflicts in the history of the human race. On the East front in Europe, 800,000 Romanian soldiers fought on the Entente side and 335,706 of them have fallen in combat, while 130,000 civilians also lost their lives. Modern Romania was built on their ultimate sacrifice.

Earlier that year, on 11 February, the United States President Woodrow Wilson announced his famous principle of self-determination: “National aspirations must be respected; people may now be dominated and governed only by their own consent. Self-determination is not a mere phrase; it is an imperative principle of action.”

Based on this principle, on 27 March the National Council (the Parliament) of Bessarabia, ancient part of the medieval Romanian Principality of Moldova and annexed by Russia in 1812, proclaimed union with the Kingdom of Romania. On 28 November, the General Congress of Bukovina, also separated from medieval Moldova and attached by force in 1774 to the Habsburg Empire, voted for union with Romania. And on 1st December 1918, the representatives of Transylvanian Romanians gathered in the capital city Alba Iulia and voted the Union. The representatives of the Transylvanian Saxons approved the act on 15 December in the city of Medias. On 19 February 1919, Baron Joseph Fay, speaking in the Romanian Parliament on behalf of the Szekelys living in Transylvania, expressed their support for the union with the Kingdom of Romania.

A glimpse on the history of Transylvania shows that the region was part of the Dacian Kingdom (1st – 2nd centuries) and the Roman Dacia (2dn – 3rd centuries). Saxon historian Konrad Gündisch says that findings from the 4th to the 7th centuries – Roman coins, other objects with Latin inscription and early Christian artifacts – prove that Christian Daco-Roman (Proto-Romanian) population remained and flourished in Dacia after the Romans withdrawal in 271. German historian Kurt Horedt dates the entering of the Hungarians in Transylvania in the period between the 10th century and the 13th century. According to Gesta Hungarorum (Latin for The Deeds of the Hungarians), а medieval work written in the 12th century, when Hungarians came into Transylvania, they found well-structured Romanian principalities whose leaders Gelu, Glad and Menumorut they defeated in several battles.

After the Battle of Mohács in 1526, the Principality of Transylvania emerged as a vassal state of the Ottoman Empire. In 1711 the Habsburg Empire took control of Transylvania, and in 1867 Transylvania was incorporated into the Kingdom of Hungary as part of the Austrian-Hungarian Empire, until 1918.

Fényes Elek, a 19th-century Hungarian statistician, estimated in 1842 that in the population of Transylvania for the years 1830-1840 the majority were 62.3% Romanians and 23.3% Hungarians. According to the 2011 Romanian census, the ethnic groups in Transylvania are Romanians – 70.62%, Hungarians (including Szekelys) – 17.92%, Roma – 3.99%, Ukrainians – 0.63%, Germans – 0.49%, other – 0.77%, while 5.58% have not declared their ethnicity.

The Great Union of 1918 represented the accomplishment of Romanians’ dream for national unity, which was first fulfilled in 1600, when Prince Michael the Brave united the three provinces which make up today’s Romania – Wallachia, Moldavia and Transylvania. Michael, ruler of Wallachia, marched into Transylvania and, with help from the Székelys, defeated a Hungarian army, entered Alba Iulia and in 1599 became ruler of Transylvania. Then he crossed the Carpathian Mountains in Moldova, reached the capital city Iaşi and was declared Prince of Moldova. In a document dated 6 July 1600, he referred to himself as “ruler of Wallachia and of Transylvania and of the whole country of Moldova”. The union lasted for only a short period of time, as Michael was assassinated on 9 August 1601. As historian Constantin C. Giurescu remarked, “Never in Romanian history was a moment of such highness and glory so closely followed by bitter failure.” But Michael the Brave remained in the minds of Romanians as the first legendary unifier, and his vision became the goal for which generations fought and finally achieved in 1918.

Loyal to the principles of the Great Union, on 28 June 1919 Romania was one of the 44 states that signed the Covenant the League of Nations, when the organization was established by the Treaty of Versailles. Since then, Romania developed and consolidated a strong tradition of multilateral diplomacy, with high professional standards set up by Foreign Minister Nicolae Titulescu, who was twice elected President of the League of Nations (1930 and 1931) and also served for ten years as ambassador to the United Kingdom. In 1967, Romanian Foreign Minister Corneliu Manescu repeated Titulescu’s success and was elected President of the UN General Assembly, being the first representative from an Eastern European country to hold such a high dignity.

In the 100 years that have passed since the historical moments of 1918, Romania has undergone a multitude of transformations, ranging from different forms of government to different levels of socio-economic development, and from democracy to dictatorship and back to democracy. Today, it has diplomatic relations with 190 states, is a member of the European Union and NATO, while the United Nations remains a centerpiece of its foreign policy. Furthermore, during the first semester of 2019, Romania will hold the Presidency of the EU Council. Much still remains to be done in Romania, but during all these transformations one thing always remained constant: its long term commitment for peace, justice and development. This is also the motto of Romania’s candidature for a non-permanent seat in the Security Council for the period 2020-2021.

MAS Talks: Ambasadorul României la ONU, Ion Jinga: România este bine reprezentată şi foarte respectată în materie de misiuni ONU de menţinere a păcii

Posted on Updated on

Interviu publicat în Monitorul Apărării și Securității la 31 august 2018.

România are o prezenţă “activă, foarte apreciată, remarcabilă în misiunile ONU de menţinere a păcii”, a spus, MAS Talks, ambasadorul României la Organizaţia Naţiunilor Unite, Ion Jinga.

România are o prezenţă activă, foarte apreciată, remarcabilă în misiuni de menţinere a păcii. Am început să fim prezenţi în astfel de misiuni în 1991. A fost o misiune ONU la frontiera dintre Irak şi Kuweit şi de atunci am fost prezenţi în 20 de misiuni sub drapel ONU, cu efective de peste 12.500 de oameni. Vorbim de contribuţii ale Ministerului Apărării Naţionale, de contribuţii ale Ministerului Afacerilor Interne, ale Serviciului de Protecţie şi Pază. În momentul de faţă, suntem prezenţi în peste zece astfel de misiuni şi operaţiuni de menţinere a păcii şi misiuni politice speciale ale ONU. La începutul anului eram în doisprezece, două dintre ele s-au închis. De fapt una dintre ele s-a închis, cea din Liberia şi într-o altă misiune s-a terminat ciclul pentru contingentul romîn. Suntem prezenţi în zone de risc ridicat. Militarii noştri sunt foarte apreciaţi. Suntem prezenţi atât în spaţiul anglofon, cât şi în spaţiul francofon”, a detaliat, la ediţia MAS Talks, ambasadorul Ion Jinga, şeful Misiunii Permanente a României la Organizaţia Naţiunilor Unite, preşedinte al Comsiei ONU pentru Dezarmare şi Securitate internaţională.

Referindu-se la spaţiul francofon, ambasadorul Jinga a spus: “Şcoala de Aplicaţii a Jandarmeriei Române are un curs foarte bun în limba franceză pentru ofiţeri de protecţie internă, ofiţeri de jandarmi, ofiţeri de poliţie. Cursul a început, cred, în 2003. Au fost 15 promoţii până acum, cu ofiţeri din 26 de state francofone. Este o reclamă foarte bună pentru România.Este un argument că noi nu doar vorbim. Şi facem. Şi ce facem, facem bine atunci când vorbim de Organizaţia Naţiunilor Unite”.

Ambasadorul român la ONU a remarcat faptul că “în materie de contribuţie cu poliţie, suntem pe locul întâi în Europa, ca şi număr de poliţişti angajaţi în misiuni sub drapel ONU”, dar şi că “anul trecut, un ofiţer român a deţinut cea mai importantă funcţie militară în misiunea ONU din Afganistan”, sau că “în 2015, o femeie-poliţist român a fost declarată «poliţistul anului» într-o misiune de menţinere a păcii ONU în Haiti”.

În acelaşi timp, o contribuţie importantă o aduce Serviciul de Protecţie şi Pază. Suntem singura ţară din lume care furnizează ONU unităţi de protecţie apropiată. Nu vorbim de ofiţeri individuali, ci de unităţi .De fiecare dată când secretarul general ONU, secretarul general adjunct, alţi înalţi oficiali, demnitari ONU călătoresc în spaţii de risc, ei sunt protejaţi de către o echipă de ofiţeri SPP din România. Avem în momentul de faţă două astfel de echipe. Anul trecut acţionau simultan patru astfel de echipe. Centrul de excelenţă al SPP de la Bucureşti este acreditat de ONU şi sunt peste 200 de ofiţeri ONU, din ţări de pe întregul glob, care au fost pregătiţi aici ca ofiţeri de protecţie apropiată”, a mai spus, la MAS Talks, ambasadorul Ion Jinga.

Deci, în materie de misiuni de menţinere a păcii suntem foarte bine reprezentaţi şi, mai mult decât atât, suntem foarte respectaţi”, a apreciat ambasadorul Jinga.

În ceea ce priveşte angajamentele “la zi” ale României, ambasadorul Ion Jinga a detaliat la MAS Talks: „Din angajamentele care au fost asumate la cel mai înalt nivel în 2015, România are deja evaluată o companie de infanterie, gata să răspundă solicitării ONU. Avem detaşament de deminare. Avem un avion de transport, ca şi contribuţie suplimentară. În materie de poliţie, avem o unitate constituită de poliţie, care este în rezervă şi aşteaptă o solicitare din partea ONU. În cursul anului 2019, aşteptăm evaluarea unui număr de patru elicoptere de transport, pe care România le-a promis pentru misiuni de menţinere a păcii“.

Prezentăm un rezumat al remarcilor ambasadorului Ion Jinga la MAS Talks

Despre a 73 a sesiune a Adunării Generale a ONU:

Vorbim de cea de a 73 sesiune, durează din septembrie până în septembrie, anul următor. Fiecare sesiune are o temă, o temă generală. Anul acesta are o temă cu un titlu generos şi sugestiv: «Să facem Naţiunile Unite relevante pentru toţi oamenii. Leadership-ul global în serviciul păcii, dezvoltării şi stabilităţii planetare»”.

Sigur că, dincolo de un astfel de titlu frumos, agenda unei sesiuni a Organizaţiei Naţiunilor Unite include zeci, sute de puncte, de rezoluţii şi practic foarte multe dintre ele sunt procese care continuă, sunt updatări, sunt aduceri la zi sau pur şi simplu accente într-un sens sau în altul, în funcţie de evoluţiile la nivel global. Astfel încât, în general vorbind, pe agenda acestei sesiuni vom găsi practic aceleaşi lucruri care au fost şi anul trecut, şi acum doi ani dintr-o perspectivă actualizată, în funcţie de evoluţii”.

O să găsim dezvoltare – Agenda 2030, o să găsim migraţie – în decembrie, în Maroc, va avea loc summit-ul privind adoptarea compactului global pe migraţie, care a fost negociat până în luna iunie, la New York. O să găsim chestiuni care ţin de dezarmare, sunt cele şase comisii principale ale Adunării Generale, comisia întâi pentru dezarmare şi securitate internaţională. Anul acesta, în premieră absolută, este prezidată de România, prin reprezentantul său la New York”.

Găsim în acelaşi timp toată problematica de pe agenda ECOSOC”.

Sunt chestiuni care ţin din ce în ce mai mult de agenda secretarului general. Vorbim de reforma sistemului ONU, o reformă care este în faza finală, dar mai sunt necesare câteva ajustări fine”.

Sesiunea de anul acesta va debuta cu un summit dedicat personalităţii lui Nelson Mandela (…) un campion pentru libertate, justiţie socială, respectarea dreptului internaţional, o figură emblematică pentru întreaga lume”.

O astfel de sesiune are ca element de prim-plan „săptămâna la nivel înalt”. Cnd participă şefi de stat, prim-miniştri, miniştri de externe, ca şefi de delegaţii. Este cea mai mare densitate ce poate fi găsită undeva de lideri pe metru pătrat. Glumind puţin,este o săptămână infernală la New York (…) Glumim la New York : dacă reuşeşti să supravieţuieşti săptămânii la nivel înalt, după aceea restul e doar muncă”.

Ce presupune funcţia de preşedinte al Comisiei ONU pentru dezarmare şi securitate internaţională.

Este o premieră: prima dată când România, în cei 60 şi ceva de ani de apartenenţă la ONU preia această comisie, în poziţia de preşedinte”.

Dincolo de activitatea curentă pe parcursul unui an (…) reuniuni la care participă reprezentanţii tuturor celor 193 de ţări membre ale ONU (…) Practic, sesiunea se desfăşoară în trei segmente: unul de expuneri generale, unul tematic, în care sunt abordate toate zonele ce ţin de dezarmare, problematica armamentelor – de la arme uşoare, până la arme chimice, arme nucleare, politici de dezarmare şi, în fine, faza a treia, ultimele zece zile sunt dedicate adoptării rezoluţiilor. Sunt căteva zeci de rezoluţii. Fiecare dintre ele este negociată, fiecare virgulă este importantă (…)

Talentul preşedintelui acestei comisii, dacă poate exista un astfel de talent, este acela de a găsi numitorul comun, consensul, de a acţiona dintr-o perspectivă de «honest broker». Este foarte important să fi perceput ca un constructor, fără parti pris-uri, ca o persoană a cărei misiune şi capacitate este de a construi consensul”.

Iar rezultatul pozitiv al sesiunii Comisiei este întotdeauna evaluat de capacitatea de a adopta rezoluţiile prin consens.

(…) La sfârşitul zilei decizia finală îţi aparţine ţie ca preşedinte. Succesul, dacă este, e al tuturor, al echipei. Atunci când apar dificultăţi, lumea se uită la tine şi aşteaptă ca tu să găseşti soluţia.

Este o responsabilitate pe care o voi exercita în numele României şi sunt deosebit de onorat.

Şansele de a redeveni membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU

Şansele depind de noi. Este o muncă de echipă, în care este implicată centrala Ministerului de Externe, toate misiunile diplomatice ale României, misiunea de la New York, ca avanpost. Alegerile au loc la New York, multe negocieri se desfăşoară acolo şi obţinere de sprijin”.

Există anumite lucruri care pot fi obţinute prin intervenţie la nivel politic. Şi aceste alegeri sunt un proces eminamente politic.

Şansele depind de noi, de determinarea noastră, de capacitatea de a ne mobiliza şi de tăria cu care credem în fezabilitatea, succesul acestui obiectiv”.

România a mai fost membră în Consiliul de Securitate anterior. Practic, cam o dată la 15 ani am fost în Consiliul de Securitate. În 2020 s-ar împlini 15 ani. Următorul slot, următorul interval liber – sigur, ne putem depune candidatura oricând, dar sunt deja alţi candidaţi – ar fi undeva după anul 2040” .

Nu suntem singuri, avem un contracandidat. Sunt două ţări ce candidează pentru un singur loc”.

Şi dacă am fi singuri, nu este simplu pentru că alegerea este rezultatul unui vot care presupune sprijin din partea a cel puţin două treimi dintre ţările membre ONU. Într-o aritmetică simplă înseamnă cel puţin 129 de voturi”.

Nu există un loc mai important în lume pentru prezenţa unei ţări.În Consiliul de Securitate sunt doar 15 ţări. 15 din 193.

Dacă reuşim să readucem România acolo, practic doi ani România va fi în topul deciziei mondiale privind pacea şi securitatea planetei

Influenţa unei astfel de poziţii poate să aducă dividende la un orizont de zece ani.

Unde am mai fost implicaţi la nivel înalt la Naţiunile Unite

Avem o prezenţă care ne-a consolidat imaginea de susţinători al multilateralismului.

Am să mă refer la o perioadă mai recentă (…) de când am preluat mandatul la New York, august-septembrie 2015.

Am avut preşedinţia Comisiei pentru Dezvoltare socială (…) Am fost ales preşedinte al Comisiei pentru populaţie şi dezvoltare. (…) Am fost preşedintele Procesului de negocieri inter-guvernamentale privind reforma Consiliului de Securitate (…) În trei ani am condus, conduc, şapte procese, comisii (…) Am condus grupul de experţi inter-guvernamentali privind transparenţa cheltuielilor militare (… ) Am fost ales preşedintele ambasadorilor francofoni la ONU  (…) Conduc, în numele României, Comisia pentru consolidarea păcii.

Este o muncă de echipă şi sunt recunoscător colegilor mei, de la New York, din centrala Ministerului de Externe, pentru sprijin, susţinere şi pentru felul în care servim România

Dacă ONU nu ar mai exista…

Dacă nu ar mai exista ar trebui să îl inventăm sau să îl reinventăm. Mi-e teamă că nu am avea ce pune  în loc”.

Nu este o organizaţie perfectă (…) Şi Organizaţia Naţiunilor Unite are nevoie de adaptări (…) Avem nevoie de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru că este singurul for în care statele se adună şi putem discuta despre orice: de la pacea sau războiul în anumite părţi ale lumii, la aspecte existenţiale pentru unele ţări”.

Lumea ar fi arătat cu totul altfel fără ONU. De regulă, criticile vin de la oameni care nu ştiu cum funcţionează ONU şi nu ştiu nici ce face ONU.

(…) La ONU se construieşte pacea, dezvoltarea planetei, consensul, toleranţa şi acceptarea reciprocă. Pentru că suntem diferiţi, dar toţi trăim pe aceeaşi planetă. Şi trebuie să avem grijă de planetă. Pentru că e a noastră şi nu avem alta.

Remarks by Dr. Ion Jinga during the UN Peacebuilding Commission – African Union Peace and Security Council interactive meeting

Posted on

On 18 July 2018, H.E. Dr. Ion Jinga, Ambassador, Permanent Representative of Romania to the United Nations – New York,  Chair of the UN Peacebuilding Commission (PBC), expressed his thoughts during the joint meeting of the United Nations Peacebuilding Commission and the African Union Peace and Security Council (AU PSC) on the collaboration between the two international bodies:

#DiplomaticCentennial / Ion Jinga: Romania’s candidacy for a non-permanent seat on UN Security Council, priority zero

Posted on

Interview with H.E. Dr. Ion Jinga, Ambassador, Permanent Representative of Romania to the United Nations – New York, posted in Agerpres on 05.04.2018

The current priority zero for the Permanent Mission of Romania to the UN is Romania’s candidacy for a non-permanent seat on the UN Security Council in 2020-2021. ” Only 15 states are there, five of which are permanent members. I think bringing Romania for two years at the top of the global decision-making process regarding the planet’s peace and security, alongside the great powers of the world, I think deserves any effort,” ambassador Ion Jinga said in an interview with AGERPRES.

A seat on the UN Security Council represents “the most important position any country may want in the international arena because it offers visibility, prestige, influence and ability to radiate influence in a geographic area that exceeds the extent traditionally determined by geographic size, population, economic or military might,” Jinga explained.

According to him, Romania participates in two-thirds of the UN peacekeeping missions and two special political missions. Under these missions, Romanian soldiers, police officers and gendarmes hold key positions in the command structures of the forces in the areas of intelligence, operations, communications, logistics and personnel, civil-military cooperation, which proves the recognition of their professionalism.

In his e-mail interview, Jinga also talked about current affairs on the UN agenda, such as the reform of the Security Council, “an eminently political process,” and the situation of migrants and refugees. At the same time, he also mentioned young people who want apply for internships at the Permanent Mission of Romania at the UN.

The interview is part of the editorial project #DiplomaticCentennial conducted by AGERPRES throughout the year, focusing on diplomatic relations in the context of the 100th anniversary of Romania’s Greater Union.

AGERPRES: In 2006, Romania submitted its candidacy for another non-permanent seat on the UN Security Council, the seat allocated to the East European Group, in 2020-2021. The official campaign to promote this candidacy was launched in June 2017 at the United Nations Headquarters in New York in the presence of Foreign Minister Teodor Melescanu, and the elections will take place in June 2019. How difficult the negotiations to get the seat are? What would be Romania’s priorities as a non-permanent member of the Security Council?

Ion Jinga: A seat on the UN Security Council represents “the most important position any country may want in the international arena because it offers visibility, prestige, influence and ability to radiate influence in a geographic area that exceeds the extent traditionally determined by geographic size, population, economic or military might. To be elected, a state must receive the support of at least 2/3 of the total UN members, i.e. 129 votes, so election to the Security Council requires considerable effort even when the number of candidates coincides with the number of vacated seats. It is even more difficult in competition situations, as is the case with Romania’s candidacy, where we have a counter-candidate in Estonia. Each country tries to capitalise on its own strengths, including the relationships it has developed over the years not only on its own continent but also in other parts of the world, its diplomatic network, its contribution to advancing peace and international security, including under the UN flag, development assistance, projects of interest to the interlocutors to whom they are addressed, the reputation enjoyed among other states, including respecting the engagements assumed in the campaign.

Romania is running on a long-term commitment to peace, justice and development, which is, in fact, the motto of our campaign. The priorities Romania has taken up, if elected to sit on the Security Council, are to promote the objectives and principles of the UN Charter, respect for multilateralism and international law, conflict prevention and peaceful settlement, increased efficiency of peacekeeping missions, promoting peace, promoting respect for human rights, protecting women and children in armed conflicts, improving cooperation between the Security Council and regional and sub-regional organisations in preserving international peace and security.

AGERPRES: Mr. ambassador, last year you were co-chairman of the intergovernmental negotiations regarding the reform of the UN Security Council. What view on the reform of the Security Council does Romania support and, on the other hand, in the context of the personal experience gained in this process, what are the changes that stand the greatest chance of materialisation?

Ion Jinga: The Intergovernmental Negotiations Process (IGN) on the Security Council reform is considered to be the most complex component of the overall United Nations reform system, given that this body has the primary responsibility of preserving world peace and security. In the debates, which focused on five major themes – the Council’s relationship with the General Assembly, the magnitude of the enlargement and the working methods, membership categories, the veto right, regional representation – we started up from the premise that the negotiations can only advance through an unbiased, balanced approach, characterised by transparency and pragmatism, coupled with creativity by the two co-chairs, taking into account the aspirations of the member states and avoiding the transformation of the process into a zero-sum game. The result of this one-year work is the document entitled “Elements of Commonality and Issues for Further Considerations,” which summarises both the progress made with the negotiations we have coordinated with our Tunisian colleague and the coordinates for the IGN this year.

The reform of the Security Council is an eminently political process which, depending on the depth of the changes adopted, can have major geopolitical consequences, so it cannot be summed up simply by collecting data and positions. My approach, as co-chair of the IGN, was to create confidence bridges between groups of states with somewhat different positions on certain subjects, with the aim of finding an acceptable solution for all. Since all aspects of the Security Council’s reform are interconnected, we have introduced into the negotiations a principle used by the European Union – which we knew very well since we were part of the negotiation team of Romania’s accession to the EU – “nothing is agreed until everything is agreed”. This little innovation translated to New York has led to a certain increase in confidence that in turn allowed us to build the skeleton of the document we were talking about. I cannot predict what this year’s developments will be, and any progress depends on the degree of support from the member countries; one of the resolutions underlying these negotiations states that any major change must enjoy the member states’ widest possible political acceptance. Romania supports the reform of the Security Council so that this body becomes more transparent and efficient, adapted to the realities of the 21st century. An important point for us is the increase in the representation of the Eastern European Group, which also includes Romania, by allocating it an additional non-permanent seat.

AGERPRES: In an interview of September 2016 you were saying, in the context of the migration crisis, that people should have more empathy with refugees and migrants, and imagine for a moment that one day we could find ourselves in their stead. Over the past and a half year since then, have you noticed any change in attitudes towards migrants and refugees in the countries of destination?

Ion Jinga: The migrants and refugees status is one of the topics that has been most discussed by the United Nations Organization as of lately. Based on the New York Declaration regarding the refugees and the migrants, of September 2016, the UN member states committed to negotiate and adopt two fundamental documents, the Global Compact for Migration and the Global Compact for Refugees, respectively. These are now subject to full negotiations in New York and Geneva. We are carefully watching the debates and negotiations in New York with respect to the Global Compact for Migration and we hope that they will materialize in the adoption of the document of December 10-11, signed in Morocco. The Compact approaches the situation of migrants from a full perspective, a 360-degree one I would say, starting from the causes that led to migration, the migrants’ track and their arrival in the countries of destination. In respect to the attitude towards migrants, the draft that is being negotiated right now confirms the positive aspect of legal migration and aims at eliminating discrimination and promoting public speeches based on concrete facts and data, in order to shape a correct perception and free from the emotional impact. The presentation of the positive aspects of migration and the need for building an objective public perception on migrants are among the topics included in the report presented by the UN Secretary General, Antonio Guterres, in the beginning of this year, titled “Making migration work for all.” It would be hazardous to anticipate now the finalization of the ongoing negotiations regarding the Global Compact for Migration. We can only hope that there will be identified the best solutions to answers to expectations of transited and destination countries, to the need of stability and development of the origin countries and, first of all, to the huge hopes for a decent life that the migrants have in tomorrow and in the ones who make the decisions in their respect. At UN level there are many steps that have been taken since 2016 in what concerns this topic, and these steps are endorsed by all the states, either states of origin, transited states and states of destination.

AGERPRES: And since we talk about empathy, on February 28, the US Ambassador to UN, Nikki Haley, delivered an emotional speech after the vote of the UN Council on the request for a humanitarian truce of 30 days in Syria, while accusing Russia of delaying the vote, in the context in which Syrian army bombardments continued in Eastern Ghouta. “Maybe we don’t know the faces of these people we are talking about. Maybe we don’t know their names, or them, but they do know us. And we have disappointed all these people this week. I believe that we have unity in this,” said the US Ambassador. Is this an example of the Security Council’s incapacity to act promptly, in the current formula, when we need this the most?

Ion Jinga: The intervention of the US’s permanent representative took place in the context of negotiations regarding the Resolution 2401 (2018), adopted by the Security Council on 24.02.2018. Ambassador Nikki Haley is someone that I have a special appreciation for, both as a professional and as a human being, and I admire her for her inspiration that helps her express what very many of us feel in certain moments, and the Syrian people’s drama is hard to put into words. In the respective case, the Security Council met in successive sessions that lasted for three days, for there existed the certainty that none of the permanent members were going to use their right of veto. In the end, the resolution was adopted by consensus, in a situation when every second of delay could have meant new victims. The efficiency of the Security Council resides in the adoption with celerity of some resolutions but, especially, in their implementation. From this perspective, the unity of the Council members must exist both in adopting a resolution and in transposing it into practice.

There is a lot of criticism among the UN member states regarding the use of the right of veto, as well as the attempts to limit it being used in the sense of allowing the adoption of some resolutions on humanitarian situations, crimes against humanity, war crimes or other atrocities. As I mentioned earlier, the right to veto matter is on the agenda of the Security Council reform process.

AGERPRES: In how many peacekeeping and political missions of the UN is Romania involved right now, with troops and police officers? By which is Romania remarking itself during these UN missions?

Ion Jinga: In the beginning of 2018, Romania was effectively participating with manpower from the Ministry of National Defence and the Protection and Guard Service (SPP) in ten peacekeeping missions (Cyprus, DR of the Congo, Central African Republic, India-Pakistan, Haiti, Kosovo, Liberia, Mali, Sudan, Southern Sudan) and two special political missions (Afghanistan, Libya), under the UN flag.

Basically, we are involved in two thirds of the UN peacekeeping missions (there are 15 in total) and in two of the eight special political missions. In manpower terms, Romania ranks 71st among 123 states which contribute with troops and police officers to the missions carried out under the UN aegis. In all these missions, the Romanian military, police officers and gendarmes occupy key positions in the command structures of the forces, in the intelligence, operations, communications, logistics and personnel, civilian-military cooperation fields. Last year, Romania held the highest position that a military can have in the UN mission in Afghanistan, which represented a recognition of the professionalism of the Romanian military. In 2015, a woman officer received the title of International Female Police Peacekeeper, as a recognition of the exceptional results she had during her participation in the UN Mission of Stabilization in Haiti. I would also remind here that UN wanting to increase the role of women in uniform in the peacekeeping missions became an operational objective, with a 15% target for the end of this year.

Our country already has a 27-year long tradition of contribution with blue caps, starting in 1991, when the first Romanian military were deployed in Iraq and Kuwait, and now it participates in several of the most risky missions. There are also a series of additional military capabilities that Romania contributed to the UN for deployment in the operation theatres, starting in 2016; an infantry company, a military transport aircraft, a detachment for neutralizing explosive devices, an increased number of military observers. According to the commitment made at the Summit on peacekeeping missions, in New York, September 2015, our country is going to provide UN with four military transport helicopters, which are to be evaluated and certified in 2019, as well as with a Set Up Police Unit. It is also important to remind that, among all member states, Romania is ranking 1st in terms of the number of police officers sent in UN missions. And, finally, the Application School for Officers of the Romanian Gendarmerie is annually organizing, starting in 2013, in French, the International Superior Contest dedicated to officers from the internal security and defence structures in Romania and other states. Up to now there have been 14 graduate promotions of officers from 26 European, African and Asian states.

Last but not least, we are the only country that provides, through the Protection and Guard Service (SPP), close protection units for the high UN dignitaries going to the conflict areas. Starting in 2009, in Bucharest operates a joint centre of UN-SPP for training UN protection officers operating in the high risk areas. More than 200 UN officers graduated this training programme in English.

AGERPRES: Romania will hold in the first six months of 2019 the Presidency of the Council of the European Union, other six months before and after, it will be a member of the trio of the EU Presidency and will become a non-permanent member of the UN Security Council in 2020-2021. Therefore, for three years and a half Bucharest will be at the top of the European and world decision-makers. You stated in an interview that “the reverberations of such a position could project the international prominence of Romania for the next decade.” What does Romania have to do in this 3 years and a half period to develop this international prominence? Is this a crossroad moment for the Romanian diplomacy?

Ion Jinga: I hope your optimism regarding the obtaining by Romania of a seat of non-permanent member on the Security Council be auspicious. Yet I find it early to display the certainty of success. We compete next to Estonia (I’m not against Estonia) for the single seat of non-permanent member allocated to the East-European Group in the Security Council. Estonia, a friend country and a partner Romania is collaborating tightly in numerous European projects, is a EU, NATO member, develops a sustained, intelligent campaign which it allocated important political and diplomatic resources to, and has never been a member of this UN body so far. Both countries promote their candidacies transparently and in fair play. In other words, we have a remarkable opponent, that knows to use its cards. If we make it to get the vote of at least two-thirds of the UN member countries, then we could talk about capitalising these prestigious mandates for Romania’s international stature. Until then, we talk of a team work which if successful, will turn into a victory of a great team called Romania.

AGERPRES: This year’s events dedicated to the Great Union’s Centennial are overlapping, at the Permanent Representation of Romania to the UN with the promotion of our country’s candidacy for a new mandate of non-permanent member of the Security Council in 2020-2021. As you have recalled on the occasion of one of these events, Romania is a charter member of the League of Nations, back in 1919. Is this context beneficial to Romania’s move?

Ion Jinga: Romania’s Mission to the UN is deeply committed to promote, in the UN milieus and not only, the national project dedicated to the celebration of the Great Union’s Centennial. The already organised events in New York and the ones which are to be held in the next months could offer us a plus of visibility, from the perspective of the country’s candidacy to the Security Council included, yet without any direct connection. Romania is a founding member of the League of Nations, and this is an argument we use to show that our commitment in favour of the multilateral diplomacy as a tool to promoting international peace and security is a long shot one, being a calling card that grows the guarantee that the approach for the Security Council is not conjectural, but is grounded on a 100-year continuity in our foreign policy.

AGERPRES: Mr. ambassador, you are, starting with this year the chairman of the ambassadors Group of the member countries of the Organisation Internationale de la Francophonie (OIF) to the UN, after you used to be deputy-chairman of this group in 2015-2017. Could you give us examples of concrete situations when the OIF member countries have acted as a unitary block within the UN? What is the stakes of this position for the Romanian diplomacy?

Ion Jinga: I’ve been honoured to having been elected as president of the Francophone ambassadors to the UN, New York and i believe that this is firstly as recognition of Romania’s remarkable contribution to the promotion of the values of La Francophonie: modernity, democracy, rule of law, human rights’ observance, respect for other cultures. The francophone states have several specific common interests at the UN, such as a better enforcement of the multilingualism principle (the UN has six official languages – English, French, Chinese, Russian, Spanish and Arabian, the first two being the working languages of the organisation), for the recruiting, the public procurement processes included, and also for the staff sent in UN missions in Francophone countries. I have led a reunion on this topic on 7 March 2018 attended by the UN Secretary General, Mr. Antonio Guterres. Romania has a significant presence with military and police officers in several UN peacekeeping missions in Francophone countries. Moreover, staged are several meetings with UN or governmental high officials who come to present their objectives and ask for the support of the UN Francophone group, events that I chair. In addition, a Francophone solidarity exists when adopting certain important resolutions of the General Assembly, or in matter of candidacies in the UN system, Francophone candidates (countries or persons) having the opportunity to come present their programmes in front of the Group and ask fort support, that could be decisive given that the OIF counts for 84 members.

AGERPRES: The PSD president Liviu Dragnea has asked the Romanian Foreign Affairs minister to come with an activity assessment of each diplomatic mission’s head. Clearly, Romania’s Permanent Representation to the UN is not an ordinary diplomatic mission from the assessment criteria viewpoint. How do you expect to be your activity’s assessment? And looking ahead, which are for you the three main targets in 2018 in your position?

Ion Jinga: The assessment of the diplomatic missions’ activities is carried whenever deemed as necessary, by the people in charge with it. It is not my place to anticipate the outcome of the assessment you are referring to. I can only tell you that the team I am leading does whatever it depends on it for the interests, the reputation and the image of Romania to the United Nations be promoted and defended professionally, with dedication and unconditioned loyalty to the country. In the past two years and a half since I took over the position of Romania’s Permanent Representative to the UN, New York I was elected chairman of the Commission for Social Development (2015-2016), chairman of the Group of government experts for the negotiation of the UN Report on military spending transparency – MILEX (2016-2017; MILEX has only been summoned once in 2011, when the German ambassador chaired), co-president of the intergovernmental negotiations Process regarding the Security Council’s reform (2016-2017; first ambassador from Eastern Europe appointed to this position), president of the Commission for Population and Development (2017-2018; a first for Romania), chairman of the Peacebuilding Commission (2018; also a first for Romania’s diplomacy; Peacebuilding Commission is one of the most important UN commissions), president of the Francophone ambassadors’ Group (2018, once again a first for us in New York). Between brackets, the UN General Assembly’s President granted me on 7 September 2017 the “Diploma of Honour for the remarkable contribution to the success of the activity of the 71st Session of the General Assembly.” I’d add that in the said period all of the elections organised in New York for UN structures with Romania having candidates to, were won. There are also the missions in the UN intervention areas, for instance this March I’ve been in Chad in my capacity of president of the Peacebuilding Commission to attend the Ministerial Conference of the states within the Sahel region and see UN financed projects. It was a very useful experience, because one cannot have the legitimacy to talk about problems the countries and the population in a certain region are confronted with, if they don’t know the reality on the spot. This visit made me respect the more the resilience of those people, who have the same right with us to a decent life. We are all born equals, but evolve differently due to some factors that are sometimes completely independent from our individual skills and effort. Seeing the dry desert and the unimaginable effort each plant, animal and human being make to survive, I was thinking of how blessed Romania is.

As for the targets of Romania’s Mission to the UN and implicitly the mission’s head’s in 2018, they circumscribe the mandate set each year by the leadership of the Foreign Affairs Ministry and approved by the President of Romania for the respective session of the General Assembly. Being Romania’s diplomatic voice to the UN, our goal is firstly to display our country’s stance and promote Romania’s objectives within the UN, in New York. The wide range of topics we address, as well as the increasing responsibility assumed by Romania internationally are found in priorities such as the growth of the UN efficiency in tackling the threats at the international peace and stability, the maintaining of the Security Council as a main symbol and forum of the international cooperation for peace, the use of the preventive diplomacy and the peaceful resolving of the disputes, the continuation of the UN reform process, the implementation of Agenda 2030 for durable development, the promotion of dialogue and of a tighter cooperation between the UN and the regional and subregional organisations.

In this period, priority zero to us is Romania’s candidacy for a seat of non-permanent member on the UN Security Council in 2020-2021. Only 15 states are there, of which five are permanent members. Let’s bring Romania for two years to the top of the world decision as regards the planet’s peace and security, along the big powers of the world, I guess it is worth any effort.

AGERPRES: Mr. Ambassador, on the web page of Romania’s Permanent Mission to the United Nations you have a welcome word to the virtual visitors that ends in the suggestion to contact the mission by e-mail for comments, questions, suggestions. What are the most surprising messages you’ve received this way?

Ion Jinga: I maintain this suggestion, because it is very important for us to have a feedback from the ones interested in Romania’s activity to the UN. Most of the messages received are from young people to wish to attend various internships at the Permanent Mission of Romania at the UN, which is pleasing us because regularly they are well prepared, enthusiastic and willing to have the chance to see how the multilateral diplomacy is basically concluded. Moreover, there are delegations of young people who visit the UN seat and to meet us so we share from the diplomatic life’s backstage. One of the questions they ask is: “How can a state become a UN Security Council’s permanent member?” It is a question many countries do ask for over 25 years, as part of the reform process of the Security Council. Maybe someday the answer will come from exactly those who have asked the question on the website page of Romania’s Permanent Mission to the United Nations.AGERPRES(RO – author: Florin Stefan, editor: Mariana Ionescu; EN – authors: Corneliu-Aurelian Colceriu, Cristina Zaharia, Maria Voican, editor: Maria Voican)