Latest Event Updates

Ion Jinga: What the Romanians can do for Britain

Posted on Updated on

HE Dr Ion Jinga, Ambassador of Romania to the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, in The Telegraph (12:40PM BST 23 Oct 2013):

I want to talk about two events which apparently have little in common. The first is the sixth Conference of Romanian Students, Professors and Researchers in the UK hosted by our Embassy last Saturday.

Romanian police start to patrol London's streets ahead of lifting of border controls

There are 6,000 Romanian students in the UK. Young Romanians come to study in British universities because some of the best universities in the world are located in the UK and many Romanian students are among the brightest in the world, so obviously these valuable brains are wanted by the British universities. Needless to say they pay fees in order to study here.

There are also hundreds of Romanian professors and researchers in British universities, developing projects in areas such as lasers, medicine (a new treatment for the Alzheimer disease), or even teleportation of sub-atomic particles.

This year the conference topic was “2014: Romanian values in the UK”. It brought together a part of the Romanian elite in the UK and prominent British speakers: Bill Rammell – Vice-Chancellor of the University of Bedfordshire and former Minister of State for Higher Education, Anne Marie Martin – Chief Executive of the Council of British Chambers of Commerce in Europe, Dr. Nigel Townson – Director of the British Council Romania, Ray Breden – Executive Chairman of the British Romanian Chamber of Commerce.

In previous editions we had Lord Norman Lamont, Lord Quentin Davies, Lord Alan Watson, Keith Vaz MP, Greg Hands MP, Dame Julia Cleverdon, as well as top business leaders: Sir George Iacobescu – Chairman of the Canary Wharf, Nick Anstee – former Lord Mayor of the City of London. The Chairman of the Home Affairs Select Committee in the House of Commons noted that this conference is probably unique among all foreign communities in the UK…

I told the Romanian participants they are a bridge between Romania and the UK and they have the chance to study and work to the best universities in the world. I added that I expect them to use this chance not only to their benefit but also to the benefit of the UK and of Romania – the country where they are coming from and where I hope they will return one day.

The second event is police cooperation. Today I received in my office 8 Romanian police officers who came to London to work in secondment with the Metropolitan Police in a project called Nexus.

London is a multicultural environment and the MET has invited several European countries to take part in a joint bid to the EU to create one of the first multinational teams of police officers, with the goal to share best practices between law enforcement agencies. Romania was the first country to answer positively to this invitation.

Nor because the number of crimes committed by Romanian nationals is higher that the average of other foreign communities in the UK – statistics shows that the number of Romanian citizens convicted in the first half of 2013 has fallen by 20% compared with the same period of 2012.

Neither because there is any risk of a “crime wave” after the lifting of restrictions next January – Rob Wainwright, the Europol Director and Home Secretary Theresa May have clearly stated that the lifting of restrictions for Romanians and Bulgarians will not bring an increase in the crime rate in Britain. But because there are strong links between Romanian and British law enforcement systems. Britons helped us to develop the Romanian police standards and procedures, and to reform the judiciary.

In 2011 we have agreed on exchanging best practices between police forces. A pilot project successfully took place in the 2nd half of 2012 when 10 Romanian police officers worked alongside their British colleagues. Due to the excellent results, the MET submitted an application for EU funding, approved as Operation Nexus, which includes the participation of other EU member states as well. The current secondment of Romanian police officers within the Metropolitan Police is, therefore, a natural follow up to this model bilateral cooperation we have developed over the last couple of years.

Nexus is about understanding the communities’ needs and working in partnership to prevent and address criminality. The Romanian police officers call this “a multicultural policing”.

Our officers are working with their Met colleagues in areas with a larger Romanian community as well as in those affected by antisocial behaviour committed by a small proportion of our nationals. They have 24/7 direct access to the Romanian police databases and can conduct any check required by their British counterparts. They also have best knowledge and linkages within the Romanian communities in London.

It is a win-win game. The project offers a greater understanding on how we should be policing our communities within the European Union. Romania has to protect more than 1,000 km of the EU external border and our officers have now the opportunity to gain first hand experience in how one of the best police forces in the world operates and deal with a multicultural environment.

For the Romanians in the UK this is also about protecting their good reputation. They see themselves as part of the British society. Living here is for them more than “integration”. It means “participation”. They care about local communities they reside in, therefore community issues matter to them. While keeping close ties with Romania, they love and respect Britain, too. This is why “zero tolerance policy on crime” is so important to us.

What is the connection between the two events? Both happened in London, are success stories, and are about mutual trust and respect between Romanians and Britons.

Dr Ion Jinga is the Romanian Ambassador to London

Speaking about the UK Universities and Internationalization, Vice-Chancellor Bill Rammell acknowledged that “Students from Romania – and there are more 250 in our university – perform exceptionally well”. COBCOE’ Chief Executive spoke about “Lies, damned lies, and statistics”, dismantling misguided stereotypes about Romanians in the UK. Dr. Nigel Townson’s topic was “The long and Winding Road – 75 Years of the British Council in Romania”. Yes, the British Council is settled in Romania since 1938…

The Ambassador’s Award Ceremony at CRSPR-UK 2013

Video Posted on Updated on

Recording of the Ambassador’s Award Ceremony within the 6th edition of the Conference of Romanian Students, Professors and Researchers (CRSPR) in the UK, London, 2013.

The event was organised under the patronage of The Embassy of Romania in London, The British Romanian Chamber of Commerce and The Raţiu Foundation and hosted by the Embassy of Romania and the University of York Romanian Society.

Event organized with the support of the York Annual Fund — “Gifts from Alumni and Friends”

Members of the steering committee of the event included students, professors and researchers from the universities of York, Cambridge, Hull, Bradford, Essex, Portsmouth, Anglia Ruskin, as well as representatives of the League of Romanian Students Abroad, the Embassy of Romania in London and the British Romanian Chamber of Commerce.

For a detailed description of the event proceedings, please see the following press accounts:

De vorbă cu Andrei Ioan Stan (Prim Consilier LSRS Anglia) despre cum studiile în străinătate îți oferă o trăire continuă de noi experiențe

Posted on Updated on (septembrie, 2013):

Andrei Stan LSRS

”Experiența proprie mi-a demonstrat că poate fi chiar un mod de viață care îți asigură o trăire continuă de experiențe noi. Cu fiecare schimbare de decor, experimentezi un fel de tabula rasa, practic pornești de la zero într-o nouă etapă de acumulare a cunoașterii.”

Ca o completare ”mai filozofică” la postarea precedentă, astăzi îți expunem opinia lui Andrei (student în anul 3 – Relații Internaționale și Studii de Securitate – University of Sheffield), despre importanța unei experiențe de învățare peste hotare. Iar în a 2-a parte îți prezentăm cele mai active și dezvoltate rețele de studenți prin care poți accesa un stagiu de studii extern: LSRS, GRASP și CAESAR.

Textul pe care îl redăm mai jos este punctul lui de vedere, un mix între experiența personală a lui Andrei și interacțiunile cu tinerii plecați la studii în Anglia, pe care i-a întâlnit prin Liga Studenților Români din Străinătate.

Despre tineri, mobilitate internațională… și multe altele cu Andrei Ioan Stan:

”Introducere în conceptul internaționalizării
Pentru că ați vrut să vă vorbesc din experiența (internațională) personală, nu văd cum aș putea spune altceva decât că, dacă vrem să vorbim despre un zeitgeist sau saeculum (i.e. spiritul veacului contemporan epocii noastre), acela este cel al internaționalizării. Mai mult, cred că, în mod ideal, mobilitatea și internaționalizarea sunt două cuvinte ce ar trebui să caracterizeze evoluția cât mai multor tineri din ziua de astăzi. Altfel, acest spirit, precum o „mână invizibilă” îi va „pedepsi” pe cei care se secluzionează în spatele granițelor naționale.

De ce am simțit nevoia anticipării unor reacții critice? Fiindcă într-o societate post-comunistă precum cea românească – cu toate derivatele ei, mai multe rele decât bune, după aprecierea mea – de ale cărei reminiscențe, din păcate, încă ne mai zbatem să ne descătușăm, paradigma internaționalizării este mai degrabă percepută negativ la nivelul românului de rând. Motivația ar fi aceea că ea s-a manifestat predominant sub forma (e)migrației masive peste hotare în trei valuri succesive din ’90 până în prezent.

Ați vrut să vorbim despre internaționalizare. Prin urmare, să facem un joc de concepte: să renunțăm la maniera oarecum auto-compătimitoare de a discuta în termeni negativi despre (e)migrație ca fenomen sistemic în care indivizi constranși de factori socio-economici sau socio-politici pleacă spre a-și căuta respectiva dezvoltare personală sau profesională prin cine mai știe ce colțuri ale planetei, pentru că „acasă” nu o găsesc.

Alternativ, să ducem discuția despre internaționalizare în termeni pozitivi. Dar, pentru asta e nevoie să pornim de la premisele că intrinsec condiției umane există predilecția cunoașterii și interacțiunii cu societăți, culturi sau civilizații diferite; că provocările însoțite de oportunitățile aferente expunerii unor medii străine, sunt corelate cu dezvoltarea noastră personală sau profesională; și că o parte dintre noi alegem în mod voluntar să punem acel pas peste hotare.

Chiar și conștient de privilegiile de care, nominal, am beneficiat, refuz să abordez acest subiect în nota constrângerilor de ordin material, social sau politic. Acestea își au rolul lor, dar nu trebuie să perpetuăm mentalitatea românească dominantă, că acestea sunt exclusiv cele ce ne mână în lumea largă. Ar fi interesantă extrapolarea prin care încerc să inoculez lucrul acesta unor cunoscuți precum, să zicem, unei germance care a făcut voluntariat 6 luni în Nepal, unui britanic tocmai revenit după un an de Erasmus în Spania sau altuia revenit dintr-un internship de doua luni în China. Toți trei beneficiau la ei acasă de condiții economice, sociale și politice la care mulți români aspiră, dar contraintuitiv, au optat pentru experiențe internaționale. De ce?

Impactul personal
Experiența proprie mi-a demonstrat că poate fi chiar un mod de viață care îți asigură o trăire continuă de experiențe noi. Cu fiecare schimbare de decor, experimentezi un fel de tabula rasa, practic pornești de la zero într-o nouă etapă de acumulare a cunoașterii.

Mai mult, în surclasarea impedimentelor fiecărei resetări la zero a micro-universului tău, parcurgi și un drum al cunoașterii proprii. Suntem ființe sociale și, fie că o recunoaștem sau nu, ajungem să ne definim ca persoane nu doar după modul în care ne închipuim noi în propria minte, ci mai ales în relație cu mediul extern. Teoretic, cu cât realizăm mai multe permutări în medii care mai de care mai străine, cu atât ajungem să ne definim propria identitate mai precis.

Sunt convins că toți cei care au locuit cel puțin câteva luni într-o altă țară, vor întelege perfect la ce mă refer. Dar de ce am ținut să fac toată poliloghia aceasta soră cu metafizica? Pentru că am întâlnit în cercurile mele și persoane sceptice privind beneficiile unei experiențe internaționale, și asta nu dintr-un patriotism pronunțat, ci mai degrabă din cauza unui scepticism rațional bazat pe analize cost-beneficiu, mai ales în termeni de comfort.

Ca să termin ideea, dacă în urma unei analize raționale, o persoană anume consideră că, ținând cont de toate implicațiile, are un castig profesional relativ mai mare „internaționalizându-se”, ar trebui să aibă toată încrederea în propria-i judecată si să facă acest pas, fiindcă pe lângă aceasta, se adaugă și câștigul din planul dezvoltării personale. Nu neg faptul că a învăța la o universitate care, în aria mea de studiu, este numărul 4 per total, respectiv numărul 1 pe cercetare în Marea Britanie, nu contează deloc pentru mine. Dar, privind retrospectiv, dezvoltarea personală extra-curriculară a cântărit mai mult pentru mine.

Este nevoie doar de o deschidere către înțelegerea altor perspective, de altfel principiul esențial al altui concept (i.e. multiculturalismul) despre care mulți tot auzim în ultima perioadă. Poți la fel de usor să participi la webinare cu oameni de pe tot mapamondul sau să urmezi cursuri oferite de universități de oriunde în lume, tu stând bine-mersi la tine acasă.

Impactul asupra societații
Până acum, m-am referit mai mult sau mai puțin la impactul personal. Haideți să le subliniem acum si pe cele ale societății. Evident, la prima analiză, dacă persoanele respective nu se mai întorc, niciunei nații nu îi este pe plac faptul că îi pleacă creierele sau generațiile mai tinere. Este o pierdere pentru stat (al nostru), pentru societate (a noastră), pentru noi toți. Însă, iarăși, tind să nu fiu întru totul de acord cu abordările alarmiste.

Desigur că as vrea să vad un stat român care poate ar oferi niște facilități fiscale igenioase, sau o serie de burse de studiu în străinatate condiționate tinerilor s.a.m.d., astfel încât să mai recupereze din capitalul uman plecat din țară. Dar și în contextul actual, nu trebuie să ne fie teamă de internaționalizarea societății noastre.

Mobilitatea internațională a tinerilor este ceva normal, conditiile vitrege socio-economice sunt comparabile cu cele ale străbunicilor nostri. Ce să vezi, la nivel global, perioada respectivă coincide cu epoca unei masive migrații internaționale. Da, vorbim de „brain drain”, dar chiar în absența unui implicări considerabile a statului, la fel de bine putem avea și „brain regain”. În parte, cu asta se ocupă ONG-uri precum LSRS și CAESAR. De asemenea, mai toate națiunile moderne au o diaspora consolidată. Deseori, auzim vorbindu-se de lobby-ul israelian sau polonez și impactul favorabil pentru țara de origine pe care îl joacă componenta din diaspora. De ce nu am putea vorbi și noi despre lobby-ul românesc care să complementeze acțiunile externe ale statului?

Sper să nu fiu înțeles greșit, nu susțin exodul tinerilor din țară, ci o discuție pluralistă și o înțelegere mai nuanțată a „internaționalizării” generației tinere.”